10 decembrie, zi de doliu national: democratia a fost “sinucisă”

Tocmai când mă gândeam că nu am prea scris prin viața politică fiindcă nu le am cu politica și problema Roșia Montana era mult prea dezbătută online ca să-mi mai dau și eu cu părerea (și, hai să recunosc, mi-a fost și lene să mă interesez de toate dedesubturile afacerii ca să pot scrie ceva la obiect), domnii parlamentari – firi simțitoare, de altfel, nu-i așa? – s-au gândit și la mine și, văzând ei că la capitolul care privește direct ocupația lor actuală cam bate vântul, și-au zis să o facă lată ca să am până și eu ceva de revoltat și comentat.

Deci, chestia cu ultima lege votată la lumina discretă a lunii m-a dat peste cap: cât zel, domnilor, pe aleșii noștri în a se jertfi pe altarul patriei, lucrând chiar în toiul nopții, numai și numai pentru ca noi să servim la micul dejun o lege aburindă, tocmai scoasă din cuptor! (Din cuptorul infernal încins de șapte ori câte șapte, firește, ca orice cuptor care e menit să scoată idei diavolești pe nas.)

 Măi …și au scos! De pe blogul lui Vlad Petreanu (petreanu.ro) aflu că ideea cu legile favorabile infractorilor i-a venit unui deputat care, după toate aparențele, s-a născut cu o capacitate extraordinară de a empatiza cu suspecții cercetați de DNA, până într-acolo încât chiar s-a încălțat cu papucii lor, asta desigur, numai și numai ca să poată să-i înțeleagă mai bine. Nu degeaba i-a citit bunicuța Scufița Roșie când era mic, vedeți?! Acu se văd roadele urechiușelor ciulite la modul lupului de a găsi o cale eficientă de înșelare a Scufiței naive care credea că toate promisiunile sunt făcute ca să fie ținute. Mă întreb, oare deputatul adormea înainte de a afla sfârșitul păcătosului de lup îmbuibat cu oscioare fragede și nevinovate de nu știe cum se sfârșesc astfel de apucături necurate?

Sau poate și-a imaginat un scenariu în care deținea rolul de Superman pe dos, cu puteri miraculoase de a  face să triumfe răul în ciuda protestelor oamenilor de bine din țară?

 Deci legea pe care au clocit-o domnii aceștia le fortifică sistemul imunitar contra oricărei adieri de cinste și corectitudine în posturile publice pentru care au candidat și le-au obținut jurându-se pe cele sfinte că vor numai binele nostru dintr-o moralitate care dădea pe dinafară și se cerea pusă la lucru în slujba națiunii, adicătelea. Și ca să rămână morali până la capăt chiar le trebuia o lege care să-i pună la adăpost de orice acuzație bine întemeiată de corupție. Cum de nu înțelegem nici atâta lucru? Păi vrem să avem parlamentari morali sau nu? Da? Atunci musai să fim de acord să poată comite abuzurile la adăposturile generoase ale legilor votate tot de ei, fiindcă deh, e tot spre binele nostru: să ne dăm mari pe mapamond că la noi niciun parlamentar nu e acuzat de corupție și abuz!  Și pentru realizarea acestui deziderat chiar era necesară o atare lege, zău!

Întrebarea care se impune acum este: noi în ce poveste suntem? Aia cu democrația sau aia cu tâlharocrația?

Ceea ce nu înteleg parlamentarii poporului este că prin această lege au ucis orice nădejde a românului de a vedea triumfând democrația și totodată și-au tăiat craca de sub picioare. Ei chiar cred că vor mai câștiga alegerile viitoare?!