Inechitabilul stă în ochiul privitorului

De câte ori am privit în viața celuilalt și ne-am considerat nedreptățiți fiindcă n-am primit aceleași lucruri bune ca el?

Și de câte ori am privit în viața celuilalt și l-am considerat nedreptățit fiindcă n-a primit aceleași lucruri bune ca noi?

 

sursa:
catholiclivingtoday.blogspot.ro

1. Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.

2. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie.

3. A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

4. “Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, “şi vă voi da ce va fi cu dreptul.” Şi s-au dus.

5. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.

6. Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: “De ce staţi aici toată ziua fără lucru?”

7. Ei i-au răspuns: “Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” “Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, “şi veţi primi ce va fi cu dreptul.”

8. Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: “Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.”

9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un leu.

10. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.

11. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului

12. şi ziceau: “Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.”

13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: “Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?

14. Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

15. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?” 

(Matei 20)

 

Inechitabilul stă în ochiul privitorului.

 

 

 

14 thoughts on “Inechitabilul stă în ochiul privitorului

  1. Pueril comentariul meu, dar mare adevar ne-ai adus în față, de el trebuind să țină cont oricine! Însă mă gândesc: ce unghi de vedere să adopt atunci când descopăr inechitatea chiar în interiorul meu?

  2. Părerea mea e că toți suntem inechitabili într-un moment sau altul, unii mai mult, alții mai puțin, unii în mod conștient și asumat, alții inconștient – deși am vrea să fim tratați tot timpul echitabil, atât de semenii noștri, cât și de viață (sau Dumnezeu).

  3. Ce-mi place modul în care ai abordat cuvântul și perspectiva pe care o oferă. Câte ar fi de învățat de-aici…
    Inechitabilul nu-i același pentru toți, e pe mărimi și forme atât de diferite și variate, încât e greu să-l elimini, oricât de mult ai vrea.

  4. Trăim sub semnul inechitabilului de la naștere și până în clipa morții, aș putea spune. Nu ne naștem egali și nu toți oamenii au parte de o moarte liniștită, la adânci bătrâneți, în mijlocul celor dragi. Chestia asta mă deprimă.
    Nu am găsit un răspuns de ce întâmplă așa, deși din când în când mă torturez cu atâtea de ce-uri, că am impresia că le-am cules pe ale tuturor celor 7 miliarde de colocatari de planetă în mintea mea.

    Perspectiva respectivă e împrumutată din pilda lucrătorilor viei, în care se arată că toți primim același lucru, indiferent de efortul depus. M-a pus pe gânduri: nu cumva, de fapt, viața e echitabilă, dar noi nu putem realiza aceasta fiindcă avem perspectiva greșită asupra ei?

    1. În două paragrafe, în acest comment, ai surprins cîteva idei exprimate și de mine pe tema asta. Mă bucură să găsesc persoane care disecă realist și detașat subiecte grele.
      Cât despre ”Mateiul” de mai sus: e un anestezic ineficient al logicii comune. Nimic de zis, ascunde un adevăr subiectiv inatacabil – tocmeala părților e lege.
      Însă, în privința echivalenței prestațiilor cu plățile corelative, dau cu ochii închiși dreptate lucrătorilor revoltați. Din simplul motiv că, începând cu ziua următoare, toți lucrătorii vor ridica pretenția egalizării plăților, a concordanței dintre prestație și recompensă. Gospodarul își va primi ”răsplata” inechității sale evidente.

      Biblia e plină de false judecăți care rămân valabile doar în aerul rarefiat al filosofiilor fără echivalent practic. Andrei Pleșu mi-a răspuns odată, la un interviu, că textul biblic e supus interpretărilor, iar înțelepciunea preceptelor sale se lasă mai greu dedusă. Chiar și așa, ”dubito” este nuanța care mă animă atunci când intru în teritoriul religios.

      Îmi pare bine că ne-am găsit, gândești cu mintea, nu cu sufletul, așa cum constat prin alte părți ale blogosferei.

      1. Wow, deci ai luat un interviu lui Andrei Pleșu??! Ești tare!
        Da, textul biblic e supus interpretărilor și cred că tocmai de aceea există atâtea culte creștine, fiecare cu interpretarea preferată.
        În ce privește pilda aceasta, cred că s-ar putea scrie chiar o carte numai pe baza interpretărilor care i se pot da. Nu numai că arată o evidentă inechitate (cel puțin din unghiul nostru de vedere) în ceea ce privește răsplata efortului depus de lucrători, ci și faptul că începe tocmai de la cei de pe urmă, iar la sfârșit chiar îl scoate în evidență prin celebrul verset “Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă”.

        Unii teologi spun că primii lucrători ar fi cei din Israel care au primit primii legea lui Moise, iar lucrătorii veniți pe urmă ar face parte dintre Neamuri și că aici Christos vrea să arate că Neamurile vor avea prioritate în Împărăția Cerurilor.
        Acum, punându-mă în locul lucrătorilor tocmiți dis de dimineață, și eu aș fi fost revoltată să văd că alții au primit exact aceeași plată deși au muncit mai puțin. Dar pe de altă parte, dacă răsplata creștinilor este Împărăția Cerurilor, sau Raiul, atunci pare de înțeles că aceeași răsplată vor primi toți, indiferent că unii au slujit lui Dumnezeu din zorii copilăriei sau numai în ultimele clipe de viață, precum tâlharul de pe cruce.

        1. Am și frecventat niște cursuri de filosofie cu Pleșu, era sala plină ochi.
          Pot spune că sunt și influențat pe alocuri de spiritul lui, ca devorator de Dilemă… Doar că eu sunt mai rebel, sunt foarte circumspect când apar discuții legate de povestirile biblice. Mă opresc aici cu ”hula”…

          1. :))) Se pare că nu există o concordanță nici între interpretările date hulei, așa că…cine știe dacă hulești sau nu? În niciun caz, eu.
            Revenind la inechitabilul din viața cea de toate zilele, conflictul pe care-l iscă cel mai des este cel ….cu iubirea, nu cu ura, așa cum m-aș fi așteptat. Ce puțin în cazul meu.

  5. Tare mi-e că n-o să aflăm răspunsul în viața asta… O să ne răspundem, bineînțeles, după priceperi, dar n-o să avem niciodată certitudinea unui adevăr, pentru că nu vom ști dacă unghiul din care privim e cel corect au ba. 🙂

    1. Există o povestioară în “Povești orientale ca instrumente de psihoterapie” de Nossrat Peseschkian, care ilustrează bine cât de mult contează perspectiva din care privești un anumit lucru/situație, dar și faptul că este, practic, imposibil să numești numai una singură cea adevărată. Orice perspectivă conține numai o parte de adevăr.

      “Un elefant fusese adus într-o cameră întunecată, noaptea, pentru expoziție. Oamenii veneau în grămadă. Findcă era întuneric, vizitatorii nu puteau vedea elefantul; așa că încercară să-și facă o idee despre corpul lui, prin a-l atinge. Pentru că era mare, fiecare vizitator a putut atinge numai o parte din animal și descrie potrivit cu ceea ce simțise.

      Unul dintre vizitatori, care prinsese piciorul, a explicat că elefantul era ca o coloană puternică; un al doilea, care atinsese un colț, a descris elefantul ca pe un obiect ascuțit; al treilea, care prinsese urechea creaturii, a pretins că nu era diferit de un evantai; al patrulea, care își trecuse mâna peste spatele elefantului, a afirmat că era plat ca un divan.”

  6. Ce perspectivă frumoasă ne oferă aceste gânduri ale tale! Chiar, nu privim noi din unghiul greşit toate ineghităţile? E o temă de reflecţie, categoric! 🙂

  7. Numai adevărurile matematicii sunt absolute, în rest putem vorbi numai de percepții diferite ale aceluiași obiect, fenomen sau trăire.

Leave a Reply to VDZ Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.