Marşul tăcerii – de la Universitate la sediul clubului Colectiv

DSCN3317Am fost la marşul tăcerii în memoria victimelor din clubul Colectiv în prima tranşă. Nu am putut să stau mult – de fapt, noi cei din primul rând am fost aproape împinşi să părăsim locul imediat, căci din urmă veneau alţi aprox. 8000 de oameni doritori să treacă prin faţa locului unde s-a întâmplat tragedia să-şi exprime regretul. Tot drumul m-am gândit cum s-a putut întâmpla aşa ceva tocmai în inima capitalei. Când am mai văzut şi ce jalnic arată clădirea care găzduia această manifestare, m-a apucat furia. Furie faţă de cei care au închiriat asemenea jaf de local,  furie faţă de cei care au aprobat funcţionarea, furie faţă de organizatori, furie chiar faţă de trupa care a aprins artificiile într-un asemenea loc, mai ales că printre ei erau şi cel puţin doi arhitecţi care puteau să aibă habar de standardele de siguranţă pe care trebuie să le îndeplinească o clădire care urmează să găzduiască un concert de mare anvergură cu efecte pirotehnice. Cum de-au acceptat să susţină un concert într-un asemenea loc şi să pună vieţile lor şi pe ale altor câteva sute în pericol?

Da, înţeleg că cei care deţin clubul sunt vinovaţi de faptul că nu au folosit materiale adecvate unui asemenea local şi că nu aveau extinctoare şi un plan de evacuare bine pus la punct şi sper că vor fi pedepsiţi pentru omor calificat. Dar…totuşi, de ce accepţi să concertezi într-un asemenea club? De ce nu refuzi pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile de siguranţă? De ce accepţi să intri într-un club supra-aglomerat în care urmează să aibă loc efecte pirotehnice? Ia gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă toate trupele şi toţi  oamenii are refuza să intre în asemenea cluburi sau localuri şi ar face publice pe bloguri motivele refuzului lor. Eu pot să-mi dau cu presupusul: patronii cluburilor n-ar mai avea niciun interes să dea şpagă, ci mai degrabă ar da fuguţa să amenajeze interiorul cu materiale ignifuge şi ar lua toate autorizaţiile pe bune, ca să aibă pe urmă clienţi. Fără clienţi, nu fac bani. Şi atunci de ce patronul dictează condiţiile şi nu clienţii? Pentru că nu ştim să cerem, nu ştim să fim pretenţioşi, nu ştim că avem dreptul la servicii de calitate. 

Tragedia din clubul Colectiv ar trebui să ne înveţe să fim pretenţioşi cu localurile în care intrăm şi să ne pese de viaţa noastră mai mult decât patronilor şi autorităţilor. Să-i învăţăm pe cei care îşi bat joc de siguranţa noastră că nu le mai merge aşa. Nu e sigur localul în care vrei să intri şi nu are plan de evacurare, extinctoare şi aprobările ISU la vedere ? Nu intraţi acolo!  Mergeţi în altă parte, la alt club, în parc, la muzeu, la bibliotecă…  

În altă ordine de idei, am fost neplăcut impresionată de faptul că acest nefericit eveniment este folosit de cei care au un dinte contra bisericilor şi a creştinilor, în general. Nu mai spun că folosesc un limbaj agresiv şi insultător de zici Doamne fereşte! să te afli în imediata lor apropiere. Ce legătură are numărul de biserici cu tragedia aceasta, chiar nu am înţeles, de trebuiau să poarte afişe cu “nu vrem biserici”. Dacă erau mai puţine biserici nu mai ardeau în Colectiv??? Poate doar dacă ar vrea să spună că era mai bine ca acei tineri să se fi aflat într-o biserică decât la un concert rock, dar mă îndoiesc tare că asta urmăreau. 

2 thoughts on “Marşul tăcerii – de la Universitate la sediul clubului Colectiv

  1. A fost intr-adevar un eveniment foarte neplacut, pana si urmarile au fost asa, cand s-au aruncat sageti catre diverse institutii sau diversi oameni pentru cele intamplate, insa asta poate trecem cu vederea(desi nu e ceva atat de simplu). Totusi, oricat am fi noi de atenti intr-un club, o astfel de tragedie este intamplatoare, imprevizibila. Nimeni nu s-ar fi asteptat sa se intample asta, putea avea loc oricand. Cauzele trebuiesc rezolvate, nu efectul.

  2. Tragedia din Colectiv nu era chiar imprevizibila cuiva care si-ar fi folosit capul sa si gandeasca. In orice loc aglomerat unde se fumeaza si se dau artificii exista un potential pericol de incendiu. Iar daca peretii si tavanul sunt captusiti cu lemn si cu burete, nu-ti trebuie chiar IQ-ul lui Einstein sa te gandesti ce consecinte poate avea un incendiu in asemenea loc. Nu e vorba numai ca a izbucnit un incendiu, ci si ca totul din jur a contribuit la raspandirea lui rapida. Fara factorii agravanti, numarul victimelor ar fi fost reduse mult, daca nu chiar la 0.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.