Predictii IBM – educatia viitorului

Printre predicțiile pe care le face IBM cu privire la tehnologiile care ne vor schimba viața începând cu anul viitor se numără și cea legată de educație. Copiii vor studia în așa-zise clase personalizate, în care datele elevilor, colectate și depozitate digital, vor fi baza constituirii unui profil care va ajuta profesorii în personalizarea procesului de predare și asistare a elevului în achiziționarea cunoștințelor necesare. Sistemul digitalizat va putea oferi elevului instant datele de care are nevoie, fără ca acesta să mai trebuiască să piardă timpul căutând.

Toate bune și frumoase. Dar dacă elevul nu-și mai pierde timpul căutând, proces care i-ar putea ajuta să-și dezvolte abilitatea de a se orienta mai ușor în hățișurile unor documente sau -de ce nu? – ale vieții,  mă întreb la ce-și va folosi elevul timpul astfel economisit? Că mie mi se pare că și-n prezent elevul are destul de mult timp la dispoziție și că-l folosește aiurea sau în lucruri inutile, dacă nu chiar dăunătoare. Iar părinții sunt total depășiți de situație în cele mai multe cazuri. Pe vremea lor, ei nu aveau facilitățile de astăzi, iar munca era o obișnuință pentru majoritatea și acestea sunt cele două coordonate în care se vor raporta tot timpul la odraslele lor. Indiferent că ajuta la spălatul rufelor sau la adăpat vitele din curte, nu se punea problema ca elevul să nu facă ceva și să vină pune-te masă, scoală-te masă. Nicidecum reproșuri că nu are ultimul tip de telefon sau ultima tabletă ieșită pe piață. Iar de căutat materialele necesare studiului, trebuiau să le caute prin biblioteci imense, fără un calculator care să-i spună în 3 secunde dacă respectiva carte se află în dotare și pe ce raft este. Curios, dar procentul elevilor politicoși era mult mai ridicat în vremurile acelea decât astăzi, iar respectul pentru părinți nu era condiționat de mașina ultramodernă  primită cadou la majorat.

Oare educația viitorului are în vedere și formarea caracterului elevului sau numai o tehnologie care să-l facă și mai leneș decât este? Nu văd pe nicăieri părinți și/sau profesori care militează pentru predarea regulilor de bun-simț și preocuparea pentru formarea unei conștiințe ale cărei valori și principii să contribuie la punerea bazelor unei vieți virtuoase și deci fericite în sens aristotelic. Și, zău, că tare ar mai trebui. Altfel, vom contribui la formarea unei generații burduf de tehnologie& informație dar care nu va ști cum să fie umană.