România nu e altfel

boiaMult controversata carte a lui Lucian Boia, De ce e Romania altfel (pe care am citit-o anul trecut, dar numai acum mi-au trecut nervii și pot vorbi despre ea) încearcă să răspundă (destul de stângaci) la întrebările pe care le auzi la fiecare colț de stradă, mai ales în ultimii 25 ani. De ce la noi lucrurile nu merg bine, așa cum vedem în alte țări, de preferință occidentale? De ce nu putem fi onești și responsabili? De ce România nu pare să iasă vreodată din poziția de codașă a Europei?

Urmând unei binecunoscute de acum tradiții de defăimare a neamului și țării, care începe cu un Cioran veșnic deprimat și nemulțumit de soartă, de viață, de semeni în general, de poporul român în special, de cai verzi pe pereți, de el însuși, de fapt, și continuă cu un Eliade ceva mai moderat, Lucian Boia răscolește și reinventează un trecut pe care cu greu l-ar recunoaște orice elev din epoca trecută, care a stat cuminte în bancă și n-a chiulit la orele de istorie. Ba chiar și unul din cea actuală, aș zice.

Dacă știați că ne tragem din daci și din romani, aflați acum că ați fost învățați greșit. Nu suntem urmași de lei, ci mai degrabă niște corcituri de care ar trebui să se rușineze toată Europa – lucru pe care-l și face, de altminteri, deși din alte motive, evident – prin urmare și noi. Dacă n-am ști că Lucian Boia este un reputat istoric și profesor universitar, am zice că e o glumă nereușită încercarea lui  de a ne priva de un trecut așa cum îl știm de atâta vreme. Și ca să fie treaba treabă, după ce ne-a făcut neam de corcituri, la finalul cărții De ce e România altfel aflăm că ne-ar fi fost mai bine dacă am fi rămas așa mai amestecați și nu ne-ar mai fi românizat perioada comunistă, care prin tiranica dictatură instalată a silit mare parte din populația germană, turcă și greacă să plece de unde a venit, după ce a plătit efectiv un preț pentru fiecare cetățean eliberat din țara-închisoare. 

Dar nu numai sângele nu ne e de dac sau roman pur, ci și limba e (cam) departe de a fi ceea ce știam că e: o autentică limbă latină. Chiar de tot n-a îndrăznit să-i desființeze latinitatea, dar a pus-o la coada listei, c-a vrut mușchiul lui așa, pur și simplu. Argument pueril de copil care se bagă cu capul sub preș și crede că părinții nu-l mai văd, ușor de demontat (ceea ce s-a și întâmplat de la apariția cărții până acum, deci nu mai reiau).

Titlul ales de Boia sau de editorii cărții, nu știm precis, sugerează din start ideea unei comparații – România e altfel,  nu e ca toată lumea, adică. Dar tot el spune în introducere că „Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite.” acreditând ideea că nu numai România e diferită, ci și alte țări. Și atunci, unde e problema? Dacă toată lumea e diferită, a fi diferit ar însemna, paradoxal, să fii așa cum e toată lumea. 

Pe scurt, Lucian Boia încearcă să ne convingă că suntem o rasă inferioară, un popor retardat istoric, cultural, educațional, emoțional. Cam toate clișeele care circulă prin spațiul european în ultimii ani, mai ales de când se face confuzia dintre romi și români, le găsești cu generozitate în carte. Deși e adevărat că stăm prost în destule clasamente, avem și multe lucruri bune, nu mai zic de faptul că România e fruntașă în clasamentele olimpiadelor internaționale de matematică, fizică, chimie, informatică – cele mai grele materii. Copiii aceștia nu sunt ai noștri? Sau lui Lucian Boia îi pute să-și aducă aminte de ei, cam cum îi puțea Abramburicăi atunci când trebuia să-i premieze? 

Spre sfârșitul cărții – când speram într-o revenire din agresivitatea cu care și-a tratat neamul – dă în derizoriu: vorbeste despre manele, taximetriștii de la Otopeni,  despre Gara de Nord, plagiatori și alte categorii de genul. Bine, dar care țară nu are crime, violuri, plagiatori și chiar corupți? Prea ușor trece cu vederea imperfecțiunile celorlalte popoare, în timp ce pe ale noastre le amplifică până te face să crezi că suntem ultimii oameni de pe Terra. Ba chiar din tot Universul, în caz că iese vreodată la iveală că nu suntem singurei prin zonă. 

Multă răstălmăcire, forțare de sensuri, histrionism, perversitate și plăcere masochistă (la urma urmei, Boia nu face și el parte din poporul pe care l-a ocărât cum i-a sunat?) în a alege pentru comparație exact criteriile care ne defavorizează, trecând sub tăcere tot ceea ce e pozitiv în noi și la noi. Eu zic să dea banii înapoi celor care i-au cumpărat cartea (eu n-am luat-o – sîc, Boia! – am găsit-o la bibliotecă).

2 thoughts on “România nu e altfel

  1. N-am citit cartea (nici n-am auzit de aceasta pana acum) :)dar ma gandesc ca, e posibil, autorul sa se fi razbunat pe tot neamul pentru neamurile proaste de care tot are parte in ultimul timp, la TV, in politica, in viata cotidiana, la fiecare colt de strada, in fiecare birou etc…. 🙂 Pentru ca sunt oameni care chiar ne pot aduce intr-o stare in care sa cautam o explicatie istorica pentru nesimtirea lor (ca prea nu ne vine a crede ca vreo 25 de ani pot face din niste oameni sanatosi la cap niste obedienti nesimtiti si pusi pe oranduit orice dar nu viata proprie…
    No, o zic cu naduf, nu istoriceste discutand – ca nu ma pricep. 🙂

  2. Da, e cam clar ca e scrisa sub imperiul unor emotii negative puternice, insa statutul lui de profesor universitar de istorie trebuia sa-l oblige la o atitudine echilibrata, si mai ales, bne documentata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.