“Vreau să fiu protejat! Vreau să fiu în siguranţă! Vreau respect!”

Acestea sunt mesajele purtate de elevii unei scoli generale din Pitesti la un protest împotriva comportamentului agresiv al unuia dintre colegii lor, cerând totodată mutarea lui în alt colectiv pentru ca ei să-şi poată relua activitatea în clasă. Printre acuzaţiile care i se aduc se numără ameninţări cu moartea, introducerea unui compas în ochi, deranjarea cursurilor, violenţă şi agresiune verbală cât cuprinde. În orice caz, destulă cât să inspire teamă şi groază printre colegii lui.

Mai multe voci s-au exprimat zilele acestea pe diverse situri condamnând gestul elevilor, ignorând total strigătul lor de a li se respecta dreptul la siguranţă personală. Ei, copiii care nu fac probleme, care nu jignesc, nu lovesc, nu ameninţă cu moartea şi cu compasul în ochi, care îşi văd de lecţiile lor, străduindu-se să-şi clădească un viitor, care nu aleargă prin clasă deranjând ora, deşi sunt plini de energie şi ei, ca orice copil, au fost ignoraţi total în acest scandal, toată atenţia şi compătimirea fiind îndreptate către copilul cu probleme grave de agresivitate.

Adulţii au dreptul la protecţie împotriva agresorilor, copiii nu

Dacă un adult este ameninţat cu moartea şi agresat, fizic sau verbal, are dreptul de a cere ajutor şi protecţie de la poliţie şi nimeni nu îl ţine de rău pentru acest lucru. Ba dimpotrivă, în cazul tragic în care agresorul care ameninţa cu moartea chiar ucide victima nefericită care a avut ghinionul să-l întîlnească, toate vocile strigă unde a fost poliţia şi de ce nu a protejat-o. A fost mediatizat recent cazul femeii din Calea Victoriei ucisă de concubinul împotriva căruia avea ordin de protecţie. Nu am auzit şi nu am citit pe nicăieri că femeia trebuia să-l accepte şi să-l integreze în viaţa ei, deşi evident ucigaşul are probleme psihice, ar fi fost culmea ca cineva să pretindă aşa ceva.

Acum, când nişte copii terorizaţi de agresivitatea acestui elev ies în stradă şi cer ajutor, societatea le refuză dreptul de a fi protejaţi şi le cere, nici mai mult, nici mai puţin, ceea ce nu cere nici adulţilor: să suporte şi să înveţe să facă faţă unor asemenea agresiuni grave. Cu preţul propriei sănătăţi mintale şi cu riscul de a termina şcoala generală cu stres posttraumatic sau alte afecţiuni psihice, căci expunerea îndelungată la un tratament violent va lăsa urme, cu siguranţă.

Elevul agresiv se poate stăpâni acasă 

Părintele copilului agresiv spune că acasă nu este deloc violent şi nu ţipă, nu loveşte, nu o ia la fugă. Cu alte cuvinte, elevul se poate stăpâni atunci când vrea. De ce nu face acelaşi lucru atunci când nu mai e supravegheat de părinţi? 

De ce pedepsirea elevilor şi nu demisia directorului?

Şi pentru că ceilalţi copii au îndrăznit să spere la o viaţă de elev liniştită, fără traume fizice şi psihice,  sunt acum sancţionaţi: elevii sunt ameninţati cu nota scăzută la purtare, iar părinţii cu dosar penal. Nici urmă de vreo voce care să spună că acest protest a fost ultima resursă a bieţilor elevi terorizaţi, că el reprezintă dovada vie a eşecului adulţilor angajaţi ai şcolii, începând cu directorul, profesorii şi psihologul şcolar, de a gestiona din timp această situaţia pentru a preveni transformarea ei în ceea ce vedem astăzi.  Nici un cuvânt despre obligativitatea inspectoratului de a asigura un profesor itinerant care să-l asiste la ore şi să stabilească o programă individualizată pentru elevul cu probleme.

Dreptul de a te simţi în siguranţă într-o instituţie publică este un drept fundamental, nu e negociabil, nici condiţionat de ceva.

Dreptul de a studia într-o instituţie publică ar trebui să fie condiţionat de un comportament civilizat.

Până nu înţelegem acest lucru, ne învârtim în cerc. Iar dacă un copil, din diverse motive, nu poate respecta nici cerinţele minime de comportament într-o instituţie, adulţii responsabili cu educaţia lui trebuie să facă un efort pentru a-l ajuta să se conformeze acestora.