Jelania unui eunuc furios că l-au castrat femeile moderne (1)

eunuch

 

Am găsit pe feisbuc, cum se întâmplă, un link către articolul unui bărbat narcisic la greu despre cum l-au castrat pe el femeile moderne care sunt mai descurcărețe ca el și care-i cer ceva mult pentru potența țestei lui, adică tandrețe și inteligență, când el are numai mușchi de oferit (blogul lui e plin de așa ceva). Nu, nu dau adresa blogului, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă și apoi eu mă adresez tuturor celor care gândesc ca el.

Deci, domnule castrat. Nu comportamentul femeii ți-a micșorat potența podoabelor, ci grandomania ta deranjată probabil de faptul că o colegă are o soluție mai bună decât a ta și a remarcat-o șefu’ pe care tu încerci în zadar să-l pupi în fund la o bere. Adică îl pupi, da fără folos, fiindcă șefului nu-i plac pupincuriștii, ci apreciază meritele reale.  Și a găsit-o fiindcă ea s-a gândit mult la problemă în timp ce gătea și călca cămășile altui macho frustrat ca tine, probabil. Tu nu poți veni cu o idee bună dacă stai tot timpul cu gândul la bere și pițipoance, chiar și-n timpul plătit de șef să produci pentru el. Iar când colega inteligentă și conștiincioasă a fost promovată înaintea ta,  ai sărit de fund în sus că și-o pune cu șefu’, nu Doamne-ferește că merita, cum să merite o femeie promovarea?!….  așa că, după toate cele, mai trebuie să facă față și rânjetelor penibile ale altor ratați ca tine, care nu pot suporta succesul unei femei fără a se văicări ca niște făcători pe ei că femeile s-au masculinizat numai și numai să-i castreze pe ei. Recenta emancipare a femeii a scos la iveală imensa prostie a unor bărbați  care nu mai pot ocupa prea ușor unele posturi în care se cere și inteligență, nu numai tată director de sucursală sau tovarăș de partid. Și, ca să vezi, fetele ți-o iau înainte, așa cum ți-o luau și la școala pe la care rar treceai, și atunci mai ales să faci valuri, nu să și înveți ceva.

DSCN1532

Bărbații care se epilează pe tot corpul nu o fac numai pentru a plăcea femeilor (poate doar în mintea ta bolnavă) ci și pentru plăcerea lor proprie, fiindcă au avut curajul să-și arate preferințele pentru curățenie și frumos – și uite că tot nu se pot manifesta în voie de unii macho ca tine, care simt că le fuge pământul de sub picioare fiindcă nu se mai pot prezenta cu stuful mirosind acru sub braț în fața unei femei, fără să riște un refuz total. Și în loc să tragi concluzia că poate modelul cowboy-ului mirosind a transpirație veche de 3 zile nu mai e la mare căutare și că ar cam trebui să treci mai des prin baie, te oțărăști isteric la bărbații necertați cu apa și săpunul. Și cremele, de ce nu?!

***

 

Mai departe, masculul nostru feroce invocă istoria pentru a arăta că lumea e așa cum e -adică dezvoltată – numai datorită bărbaților. Nicio vorbuliță despre oprimarea femeilor de-a lungul istoriei și cum n-au avut practic posibilitatea de a arăta tot ce pot, mai ales că nici acces la educație n-au avut multă vreme. Ce ghinion pe el, săracul, că nu s-a născut pe vremea lui Ginghis Han, să nu mai fie nevoit să înfrunte rușinea de a fi condus  astăzi de o femeie. Păi dacă-i merge mintea mai iute și mai bine, de ce nu, măi cocoșel? De ce să fii tu șeful dacă ți se mișcă neuronii agale precum gloaba satului?

Aaaa…. și nu, dragule, bărbatului adevărat nu-i este greu să afișeze partea lui feminină și nici nu se teme să și-o arate, ție îți este greu și nu te descurci la capitolul acesta, fiindcă ești varză la gestionarea sentimentelor și mai ești și vanitos și nu vrei să înveți. Mai ales de la o femeie, presupun. Sau ți se pare treabă femeiască asta cu sentimentele, pentru tine bărbat este numai ăla care sare la război. De preferință cu consoarta ceva mai slabă decât el, să fie sigur de victorie. 

Predictii IBM – educatia viitorului

tablet

Printre predicțiile pe care le face IBM cu privire la tehnologiile care ne vor schimba viața începând cu anul viitor se numără și cea legată de educație. Copiii vor studia în așa-zise clase personalizate, în care datele elevilor, colectate și depozitate digital, vor fi baza constituirii unui profil care va ajuta profesorii în personalizarea procesului de predare și asistare a elevului în achiziționarea cunoștințelor necesare. Sistemul digitalizat va putea oferi elevului instant datele de care are nevoie, fără ca acesta să mai trebuiască să piardă timpul căutând.

clasa

Toate bune și frumoase. Dar dacă elevul nu-și mai pierde timpul căutând, proces care i-ar putea ajuta să-și dezvolte abilitatea de a se orienta mai ușor în hățișurile unor documente sau -de ce nu? – ale vieții,  mă întreb la ce-și va folosi elevul timpul astfel economisit? Că mie mi se pare că și-n prezent elevul are destul de mult timp la dispoziție și că-l folosește aiurea sau în lucruri inutile, dacă nu chiar dăunătoare. Iar părinții sunt total depășiți de situație în cele mai multe cazuri. Pe vremea lor, ei nu aveau facilitățile de astăzi, iar munca era o obișnuință pentru majoritatea și acestea sunt cele două coordonate în care se vor raporta tot timpul la odraslele lor. Indiferent că ajuta la spălatul rufelor sau la adăpat vitele din curte, nu se punea problema ca elevul să nu facă ceva și să vină pune-te masă, scoală-te masă. Nicidecum reproșuri că nu are ultimul tip de telefon sau ultima tabletă ieșită pe piață. Iar de căutat materialele necesare studiului, trebuiau să le caute prin biblioteci imense, fără un calculator care să-i spună în 3 secunde dacă respectiva carte se află în dotare și pe ce raft este. Curios, dar procentul elevilor politicoși era mult mai ridicat în vremurile acelea decât astăzi, iar respectul pentru părinți nu era condiționat de mașina ultramodernă  primită cadou la majorat.

Oare educația viitorului are în vedere și formarea caracterului elevului sau numai o tehnologie care să-l facă și mai leneș decât este? Nu văd pe nicăieri părinți și/sau profesori care militează pentru predarea regulilor de bun-simț și preocuparea pentru formarea unei conștiințe ale cărei valori și principii să contribuie la punerea bazelor unei vieți virtuoase și deci fericite în sens aristotelic. Și, zău, că tare ar mai trebui. Altfel, vom contribui la formarea unei generații burduf de tehnologie& informație dar care nu va ști cum să fie umană. 

Coffee time. Pe bune?

coffee

Sunt o mare cafegioaică. Recunosc. Am încercat de câteva ori, cu succes, să mă las de licoarea negricioasă în cerul gurii (mele), după care am revenit la obiceiul meu, cum îi sade bine oricărei mare cafegioaice declarate după ce constată că încă mai deține controlul asupra ei. Dacă este un viciu, ceea ce eu n-aș prea admite, cafeaua ar fi singurul meu viciu. Merit circumstanțe atenuante, zic.

N-am avut până acum vreo oră preferată de băut cafeaua, în general mă delectez cu ea imediat ce mă trezesc, ceea ce înseamnă un interval între 4 a.m. – 14 p.m., cu graficul la cote mai înalte între 9 și 12 (foarte aproape de sindromul lenevirii în pat), și nici nu mi-am pus problema că ar trebui, din ceva motive bine întemeiate, să țin cont de ora la care o beau. 

Tipii de la dailymail zic că un cercetător neurolog, anume Steven Miller, a descoperit că intervalul optim în care trebuie băută licoarea aceasta ar fi dimineața între 9.30 – 10.30 și seara după orele 18.30, pentru că exact în acest timp nivelul de cortizol este scăzut. Se pare că există o contradicție de veacuri între cortizol și cofeină, care s-ar lăsa cu scântei în caz de întâlnire neprogramată. Orele acestea, sincer,  mă aranjează: 9.30 este tocmai ora potrivită de sculat, din punctul meu de vedere. Dar ce fac în zilele în care la orele respective trebuie să fiu deja sculată și în priză de ceva timp? Cum mă energizez io, ha?!

Alte ore nepotrivite pentru contactul direct cu papilele mele gustative ar fi pe la prânz – cam nasol, pentru zilele în care tocmai atunci mă scol – și între 5.30 –  6.30 p.m. Da’ de unde știe tipul ăsta așa cu precizie intervalul, totuși? Fix 5. 30 p.m.??? Cred că un pic de scepticism nu mi-ar strica, așa-i?!

Și mai rămâne o problemă: cum știu eu că organismul meu produce cortizol fix la orele respective și, rebel cum îl știu, nu face în necaz științei și are alt orar?!

Mare problemă, zic.