Cine vrea sugrumarea culturii?

hannoNoul proiect de lege prin care se dorește aplicarea unui timbru cultural pentru orice carte produsă în România va avea consecințe dezastruoase asupra culturii în general, și a editurilor, în special. Dacă fiecare carte va fi timbrată în avans, acest fapt va însemna creșterea cheltuielilor editurilor (închipuiți-vă că numai 1 leu/carte la un tiraj de 10 000 cărți ar însemna 10 000 lei plătiți pe acest timbru cultural), bani pe care ele îi vor recupera uneori chiar și în 3-4-5 ani. Implicit, aplicarea timbrului cultural va duce la reducerea apariției cărților, atât ale celor scrise de scriitori autohtoni, cât și ale celor cu autori străini. Iar dacă mai punem la socoteală și scandalul iscat de taxa traducătorilor, e clar că se vrea, în fapt, punerea pe butuci a editurilor și vânzătorilor de carte.

Dar nu numai producția de carte va fi afectată de această lege – dacă va fi aprobată – dar și teatrele și cinematografele. Timbrul teatral este 5 % din prețul de vânzare al unui bilet, cel cinematografic 2 % iar cel muzical 5 % și 2 % din prețul unui disc, casetă video sau audio. Există și un timbru folcloric, al artelor vizuale, de divertisment, precum și ….timbru arhitectural. Dar, dacă nu v-a apucat deja durerea de cap, picătura care umple paharul e destinația acestor taxe de-a dreptul iraționale: niște ambigue uniuni de creatori care trebuie să le folosească pentru atât de multe activități, deplasări în străinătate și promovări incerte încât lasă loc larg comiterii unor abuzuri.

Nu știu cui i s-a părut că producția de carte, cinematografele și teatrele aduc profituri așa mari încât ele trebuiesc imediat micțorate, dar în mod cert acea persoană trăiește pe altă planetă. Pentru că altfel nu-mi pot explica cum de n-a realizat că niște companii deja puse pe butuci de puterea mică de cumpărare a românului în general, mult micșorată și aceea în criza prin care am trecut și trecem – mai ales de când am început să avem politicieni care au înțeles să se folosească de poziția de conducere care li s-a încredințat să se îmbogățească peste noapte și nu să lucreze la creșterea bunăstării omului de rând  (da, da, la dumneaei mă refer) – vor fi aproape falimentate prin această nouă taxă.

Unde este totuși promisiunea lui Iohannis că va sprijini cultura și afirmația lui din cartea Pas cu pas, redau din memorie aproximativ:  Dacă România va avea o sanșă în secolul al XXI-lea, aceea va fi prin educație. Care educație, când e practic, sugrumată definitiv prin această nouă lege? Să sperăm că opinia publică și protestul editurilor vor contribui la invalidarea acestui proiect. Totuși, mă întreb, oare ce fel de politicieni avem acum? Sunt ei mai buni și mai corecți decât cei pe care-i vedem perindându-se pe la DNA zilele acestea?