O femeie din Noua Zeelandă a condus cale de 300 km în timp ce dormea, informează situl yahoo news, motiv pentru care poliția acestei țări încearcă să obțină un mandat prin care să o oblige la efectuarea unui consult medical pentru a se stabili dacă poate deține un permis de conducere.
Se pare că femeia a condus foarte bine pe toată distanța și a parcat chiar în fața unei locuințe pe care a deținut-o mai demult, mai mult a fost chiar capabilă să trimită niște mesaje de pe telefon, deși destul de incoerente.
Dincolo de ineditul acestei situații, acest caz poate fi unul relevant pentru specialiștii care se ocupă cu studiul fazelor somnului. Analiza pattern-urilor undelor cerebrale din timpul somnului măsurate cu ajutorul EEG (electroencefalogramă- o modalitate eficientă și foarte utilă pentru cercetarea somnului) sugerează existența a cinci stadii ale somnului, dintre care patru de profunzimi diferite, denumite faze NON-REM și somnul REM (rapid eye movement). De obicei, există mai multe perioade REM distincte pe durata unei nopți, iar lucrul acesta are importanță dacă ne gândim că cercetătorii spun că în această fază suntem aproape complet paralizați, numai inima, diafragma, mușchii oculari și cei netezi (din intestine și vase de sânge) mai sunt în stare de funcționare, dar că ritmul cardiac și rata metabolică a creierului crește considerabil în raport cu starea de veghe. Practic, se poate spune că în timpul somnului REM avem un creier foarte activ într-un corp virtual paralizat. Somnul NON-REM este caracterizat, însă, de un corp foarte relaxat, un ritm cardiac lent spre foarte lent, iar rata metabolică a creierului scade la 25-30 % comparativ cu starea de veghe.
Acum să ne imaginăm fazele somnului acestei doamne prin prisma faptului că ea a condus 300 km și încă foarte bine. Aceasta presupune atât activitate cerebrală, cât și fizică în condiții de trezie, dar oare ce se întâmplă cu corpul și creierul când conduci 300 km în somn? Nu știm viteza doamnei, dar la o viteză de 60 km/oră, să zicem, ar însemna vreo 5 ore de condus. Aproape toată noaptea.
Nu e întâmplător, cred eu, faptul că a parcat exact în fața unei foste locuințe și aceasta ar sugera că inconștientul nostru, cel personal cel puțin, este destul de …conștient atunci când noi nu mai suntem conștienți. Paradoxal. Dacă îl echivalăm cu memoria de lungă și foarte lungă durată, ar însemna că putem funcționa logic și rațional chiar și atunci când nu suntem conștienți. Ar fi interesant de aflat ce anume reprezenta pentru femeie locuința respectivă, ce trăiri a avut acolo (fericite sau dimpotrivă dramatice), ca să deducem ce a vrut să rezolve prin această întoarcere într-un trecut neaccesibil în viața cotidiană, dar accesibil în cea onirică. Poate a visat în acest timp că mergea într-acolo, dar articolul nu dă asemenea informații, din păcate. Visele lucide sunt un fenomen din ce în ce mai des întâlnit și n-ar fi exclus să fi avut și ea unul pe parcursul nopții.
Problema unei eventuale interdicții de a conduce ar trebui dezbătută într-un cadru mult mai larg al tulburărilor de somn și nu punctual numai în cazul acestei femei.
sursa foto: naturessleep.com
