Cu multă vreme în urmă, puțini oameni știau că, pe lângă lumea lor vizibilă, mai există una invizibilă, mai densă, mai agitată și mai puternică. O lume pe care mizeria nu o deranja, ba dimpotrivă, chiar înflorea în prezența ei, mizeria era, cu alte cuvinte, condiția ei de existență. Câțiva oameni dintre cei mai luminați au observat că exista un raport indirect proporțional dintre Lumea Vizibilă și Lumea Invizibilă: cu cât cea din urmă se înmulțea, cu atât prima scădea. Dar asta însemna nici mai mult, nici mai puțin, că cele două lumi erau în război rece una cu alta, cu balanța mult înclinată către Lumea Invizibilă, mai parșivă tocmai din cauza condiției ei de invizibilitate. Și se zvonește că în câteva rânduri, armata Lumii Invizibile a reușit să facă milioane de victime cu un singur soldat trimis inițial în recunoaștere, dar care a provocat, numai prin simpla lui prezență într-un mediu umed, o adevărată Epidemie Mondială. Căci războaiele dintre cele două lumi au rămas în arhivele istoriei sub numele de Epidemii Mondiale.
Ca să vă faceți o idee cât de eficientă este armata Lumii Invizibile, vă spun că numai un subofițer al ei, Varioculus Microbolantus, a reușit să scadă în timp record populația băștinașă din Lumea Nouă (cum era numit continentul american la începuturile colonizării sale) de la circa 100 milioane la 5-10 milioane. Vă puteți închipui că o civilizație care a fost capabilă să construiască cetăți impunătoare chiar pe piscurilor munților Anzi (și știți cât de înalți sunt, nu?) și să facă față unor dușmani redutabili ai vremii sale, a rămas fără putere în fața oștilor Lumii Invizibile, cărora le-a cedat în numai câteva luni de asalt continuu?
Și acest subofițer, ridicat ulterior la rangul de ofițer în urma faptelor sale de vitejie, mult apreciate în Lumea Invizibilă, nu a fost unicat printre ai lui. Unul chiar și mai eficient, locotenentul Hepatiticus Alfa, care a făcut ravagii pe toate continentele provocând sute de milioane de victime de-a lungul vremii, a fost declarat erou național în Lumea Invizibilă. Titlul de noblețe Alfa, i-a fost decernat în cadrul unei ceremonii care a putut fi văzută în direct pe toate canalele media ale Lumii Invizibile. Marea lui putere i-a venit, în mod ironic, chiar de la dușmanii împotriva cărora lupta, ori de câte ori aceștia nu se spălau pe mâini.
Tot lipsa igienei le-a dat puteri deosebite și verișorilor lui dinspre tată, Salmonellus și Escherichia Collee, care, motivați fiind de celebritatea rubedeniei lor, s-au ambiționat și s-au răspândit cât au putut de mult prin toate colțurile Lumii Vizibile. Au reușit să-și creeze propriile Epidemii de Salmonelloza și Gastro-Enterită în câteva rânduri, chiar și în țări cu grad ridicat de civilizație. E drept că, la un moment dat, un ofițer din Corpul de Luptă Împotriva Microbilor a descoperit secretul răspândirii lor și a început să-și avertizeze semenii să se spele pe mâini cu apă și săpun cât mai des, moment în care s-au speriat puțin că vor fi învinși definitiv. Dar s-au liniștit când au văzut cum se ștergeau oamenii după ce se spălau: cu prosoape textile sau sub uscătoarele de aer cald. Au tras un hohot de râs de era gata-gata să se audă până în lumea de dincolo și să-i deconspire. E clar, nu vor fi învinși multă vreme de aici încolo, acele metode de uscare îi ajutau să se înmulțească, nicidecum să dispară. Nici un microb serios nu se sperie de un prosop textil care menține umezeala absolut necesară multiplicării lui, nici de uscătorul cu aer cald căruia îi ia 45 secunde să usuce complet mâinile, pentru că în acest timp, dacă are totuși cineva răbdare să stea atât, microbul are tot timpul să prindă rădăcini.
Totuși, recent, în Lumea Invizibilă au pătruns unele zvonuri despre strategiile dușmanilor lor de moarte din Lumea Vizibilă. Un om de încredere de-al marelui Microbolus Alpha, șeful suprem, i-a spus acestuia că ar fi ieșit pe piață un fel de prosop de hârtie extrem de eficient în lupta împotriva umezelii, fiindcă asigură o uscare în proporție de 96% în primele 10 secunde. La auzul acestor vești, a simțit cum i se înmoaie inima și era gata-gata să facă un infarct pe loc când a priceput că pământenii au găsit, după atâtea secole de bâjbâială, punctul vulnerabil al speciei lor. O singură speranță mai avea: ca oamenii să nu priceapă cât de utile le erau noile prosoape și să nu le folosească în număr mare. Așa că și-a trimis spionul înapoi să-i aducă vești despre cum merg vânzările prosoapelor de hârtie.
– Măria Ta, veșnică virulență să-ți dea Dumnezeu! Mă întorc din regatul Lumii Vizibile și mă tem că nu am vești bune.
– Oricum ar fi, spune-le mai repede, nu mă mai fierbe ca-n autoclavă!
– Măria Ta, umblând încolo și-ncoace, am băgat de seamă că oamenii nu sunt chiar atât de informați cu privire la eficiența noilor prosoape de hârtie în lupta împotriva noastră și lucrul acesta mă bucurase și liniștise, în același timp. Când să fac o piruetă și să mă teleportez înapoi în ținutul nostru, am descoperit, absolut întâmplător, pe când tocmai părăseam o baie publică unde mi-am lăsat, ca tot microbul, nevoile mai mici, o firmă românească, dacă am citit eu bine pe ambalajul sulului de hârtie igienică. Ei bine, departamentul lor de marketing a avut o idee excelentă, cu invidie recunosc că nici chiar mie nu mi-ar fi trecut prin cap. Și, cu tot respectul, am motive să mă consider un microb inteligent.
– Firmă românească ai spus? Hmmm…românii ăștia sunt periculoși, mi-a povestit bunicul meu că unul de-al lor, Victor Babeș, ar fi scris primul tratat de bacteriologie, un manual de luptă împotriva vrednicelor noastre surate din ținutul de nord, bacteriile, și a deconspirat nu mai puțin de 40 de supuși credincioși din castele superioare Monera, Protista, și, parțial, Fungi. Ca să nu mai zic că intuise și cât de eficientă va fi acțiunea penicilinei împotriva verișoarelor mele dinspre mamă, bacteriile gram pozitive.
– Știam eu că nu trebuia să-i subestimăm pe români, ci să fim cu ochii pe mâinile și capetele lor! Acum e prea târziu, din păcate. Văd că și-au făcut site și produsele lor de igienă și curățenie sunt dintre cele mai atrăgătoare, în toate privințele. Mai că mă simt tentat să mă tăvălesc puțin prin acele prosoape pliate așa frumos colorate și tare aș da curs ispitei dacă n-aș ști că în ele e moarte curată. E clar că în scurtă vreme toată lumea va prefera să folosească prosoapele de hârtie, atât în bucătărie, cât și în locurile publice și vor renunța la clasicele prosoape textile și la uscătoarele de mâini, aliații noștri credincioși. Ca să nu mai zic că le va fi și mult mai comod să folosească prosoape de unică folosință, nu tu spălare, nu tu călcat în neștire, așa cum făceau generațiile de dinainte.
– Și nu numai atât, Măria Ta, dar sunt dintre cei mai buni producători de hârtie igienică, așa produse fine și delicate n-am mai văzut decât în baia unei regine nordice, pe când îmi făceam stagiul militar obligatoriu acolo. Nu cred că mai putem lupta împotriva lor, tare mă tem că a sosit timpul să batem în retragere și să plecăm cât mai repede în altă galaxie, până nu ne vin românii de hac tuturor.
– Ai dreptate, e cazul să ne declarăm învinși. Transmite tuturor supușilor să-și facă bagajele și să se prezinte de urgență la departamentul de emigrare pentru eliberarea pașapoartelor. Lumea Vizibilă a devenit un loc mult prea periculos pentru specia noastră de când cu afurisitele astea de produse de igienă și curățenie.
O buna ilustrare a faptului ca microbii sunt periculosi pentru om si despre cum ar trebui sa luptam impotriva lor. Am citit un articol tot pentru superblog in care cineva spunea ca oamenii distrug microbii de rai, fara ca acestia sa-i provoace in vreun fel. Ca si cum mocrobii ar fi doar niste alti colocatari ai planetei, nevinovati si cumintei.
In alta ordine de idei, igiena a devenit importanta in secolul nostru, nici nu vreau sa ma gandesc cum au supravietuit cei din secolele trecute cand nu se punea accent pe asa ceva.
Buna observatie! In secolele trecute au murit multi oameni in timpul epidemiilor si nu numai, nivelul de viata era foarte scazut pe vremea aceea, cred ca tocmai din cauza aceasta.