Recenzie de carte: Jurnalul Annei Frank

sursa: annefrank.org

Evit să citesc jurnalele personale publicate dintr-un motiv simplu și evident: la urma urmei, cât de sincer cu sine însuși poate fi autorul unui jurnal scris cu intenția de a fi publicat și citit de cât mai mulți cititori? Chiar dacă și-ar propune să se țină cât mai aproape de realitate, nimeni nu poate scăpa influenței gândului că se adresează unei mulțimi, iar întâmplările sau gândurile intime sunt triate mai mult sau mai puțin conștient în funcție de scopul propus.

Există în om o tendință naturală de a se prezenta cât mai bine în fața celorlalți oameni, de a părea cât mai interesant, original, plăcut, de a scoate la iveală mai ales părțile bune ale sale și de a ascunde pe cele indezirabile, iar un jurnal scris cu intenția de a fi publicat nu face decât să exacerbeze această înclinație naturală. 

Lucrurile nu stau așa cu jurnalul Annei Frank, o fetiță evreică de numai 13 ani care a trăit în Amsterdam în perioada celui de-al doilea război mondial și care a început să scrie un jurnal numai pentru ea. Caietul tip jurnal pe care l-a primit cadou pe 12 iunie 1942, la împlinirea vârstei de 13 ani avea să-i influențeze destinul într-un mod imposibil de prevăzut la data respectivă.  

La scurtă vreme după ce a început să-și noteze cele mai intime gânduri în jurnalul ei a izbucnit războiul, iar familia ei a fost nevoită să se ascundă într-o parte a casei, numită anexa, pentru a evita deportarea. Intrarea era camuflată cu o bibliotecă.

Anne Frank descrie cu acuratețe stilul de viață din anexă, cu toate neajunsurile și frustrările lor zilnice. Are un stil vivid, captivant, trebuie să-ți aduci aminte că toată cartea este opera unui copil, pentru că altfel ai impresia că citești un roman de un scriitor deja consacrat. Dacă ar fi supraviețuit ororilor deportării, cu siguranță ar fi ajuns o scriitoare celebră care ne-ar fi încântat cu scrierile ei.

Jurnalul nu este numai despre viața a două familii de evrei în ascunzătoarea lor, ci și despre perioada de revoltă și mari frământări care caracterizează perioada adolescenței. Anne devine rebelă și răspunde urât mamei ei, fază prin care trec aproape toți adolescenții, de asemenea suntem martorii primilor fiori ai iubirii adolescentine.

Ceea ce m-a frapat destul de tare a fost faptul că fetele, Anne si Margot sora ei, au continuat să învețe după manuale vechi, chiar și în condițiile acelea. Anne studiază și este chiar pasionată de mitologie și de arborele genealogic al familiei regale, iubește lectura și istoria artei (dar urăște algebra și geometria) și colecționează poze cu vedete de film.

Gradul de optimism că vor supraviețui este destul de ridicat, în ciuda unor momente deprimante pe care le încearcă aproape toți locatarii anexei. Însemnările ei arată un grad de maturitate, inteligență și independență la care mulți adulți nu ajung în tot cursul vieții lor. La vârsta la care cei mai mulți copii au preocupări copilărești, superficiale, Anne debordează de  planuri, dorințe și o înțelegere aproape matură a ființei umane și lumii în care trăiește. Impulsivă din fire (probabil că avea un temeprament sanguino-coleric) făcea și spunea uneori lucruri pe care le regreta după un timp. Însă capacitatea ei de a se autoanaliza și de a-și recunoaște greșelile este impresionantă, poate și izolarea acontribuit la o capacitate crescută de orientare spre sine și viața interioară.

Un hohot de râs pe cinste ar ajuta mai mult decât zece pastile cu valeriană, dar noi aproape că am uitat să râdem. Uneori mi-e teamă să nu-mi înţepenească faţa şi să-mi apară cute în jurul gurii de-atâta seriozitate.

Ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o dată. Abia atunci poți să le judeci caracterul.

Este mai ușor și să-ţi împărtășești sentimentele în șoaptă decât să le trâmbiţezi în gura mare.

Când scriu, mă eliberez de tot, îmi dispare tristeţea, îmi renaște curajul. Dar, și asta e marea întrebare, voi fi vreodată în stare să scriu ceva important, voi deveni vreodată jurnalistă și scriitoare?

Femeile sunt niște soldaţi care luptă și suferă pentru supravieţuirea omenirii, mult mai viteji, mult mai curajoși decât numeroșii eroi ai libertăţii cu gura lor mare!

Este într- adevăr o calitate faptul că nu mă las influenţată? Este bine că urmez aproape exclusiv calea dictată de propria- mi conștiinţă?

Mi- am imaginat deseori ce minunat ar fi să- mi acorde cineva încrederea lui, dar acum, când am ajuns în acest punct, abia acum văd ce dificil este să gândești cu gândurile celuilalt și- apoi să găsești singurul răspuns corect.

Părinţii nu pot da decât sfaturi sau bune îndrumări, de formarea definitivă a propriului caracter răspunde fiecare în parte.

Să meriţi fericirea înseamnă să muncești pentru ea și să faci bine, nu să faci speculă și să fii leneș.

Asta- i dificultatea timpului nostru: idealurile, visele, speranţele frumoase nici nu apucă să apară bine, și numaidecât sunt lovite de realitatea atroce și distruse cu totul.

Ce frumoși și buni ar fi toţi oamenii dacă, în fiecare seară, înainte de culcare, și- ar rememora întâm – plările zilei și apoi ar analiza cu atenţie ce a fost bun și ce a fost rău în ce- au făcut. Involuntar, încerci atunci în fiecare zi din nou să te îndrepţi și, după o vreme, bine – înţeles că progresele vor fi însemnate. Oricine se poate folosi de metoda asta, nu costă nimic și este cu siguranţă foarte folositoare. Căci cine încă nu știe trebuie să înveţe și să afle: „O conștiinţă împăcată te face puternic! (fragmente din Jurnalul Annei Frank)

 

Jurnalul va fi publicat la câțiva ani după război de singurul supraviețuitor, tatăl lui Anne, cu care avea o legătură specială.  Inițial, tatăl ei a eliminat unele pasaje foarte intime, cu conotație sexuală și pe cele care prejudiciau imaginea familiei, însă ulterior toate însemnările au fost publicate integral.

 

 

O poveste de dragoste cu reţete

Lunch in Paris, Viata In ParisDacă vrei să te delectezi cu o poveste de dragoste şi să fii iniţiat în tainele bucătăriei franceze în acelaşi timp, nu poţi găsi o carte mai potrivită decât Lunch in Paris: A Love Story, with Recipes de Elizabeth Bard, o carte de memorii care te îţi dezvăluie treptat secretele stilului de viaţă şi gastronomiei francezeFiecare capitol al cărții se încheie cu 2-4 rețete  gustoase şi rafinate,  într-un fel legate de poveste, care te îndeamnă să te opreşti din citit şi să te apuci de gătit.

Dar, mai mult decât a fi doar o poveste de dragoste, Lunch in Paris: A Love Story, with Recipes este o carte despre modul în care diferentele psihologice şi culturale dispar atunci când există o pasiune intensă în joc. Elizabeth Bard s-a născut şi a crescut în New York, iar iubitul, şi ulterior soţul ei, este din Paris. Cultura americană se întâlneşte cu cea pariziană pe tărâmul dragostei. Rezultatul este o carte captivantă despre dificultățile de adaptare la un nou stil de viaţă și despre rolul pe care gastronomia îl joacă în gestionarea evenimentor semnificative ale vieţii,  de la primul lunch în vestilul Bouillon Chartier, până la petrecerea de Anul Nou.

Se pot găsi aici o mulțime de rețete franceze fine și o mulțime de detalii  culturale despre unul dintre cele mai renumite orașe din lume. Dar cititorul este, de asemenea, invitat să asiste la un proces de autodescoperire într-o civilizație cu totul diferită, și de a asista la călătoria sinuoasă a autoarei către Sinele interior. Sunt explorate şi diferenţele culturale din perspectiva unei persoane deschise la nou şi pregătită să înţeleagă, dacă nu chiar să adopte, o cultură nouă.

Există un pasaj în care Elizabeth Bard pune în jos una dintre diferențele într-un mod simplu:

În Franța, oamenii îşi arată de multe ori puterea prin a refuza ceva, prin capacitatea lor de a bloca lucrurile, pentru a arăta că nu se întâmplă nimic fără aprobarea lor. Pentru a închide magazinul, dacă doriți, ori de câte ori doresc. In Statele Unite, oamenii îşi arată puterea prin capacitatea de a spune da – pentru a accelera rezolvarea problemelor. Pentru a ţine magazinul deschis o oră în plus, doar pentru tine.

 

Este vizibilă lupta autoarei pentru a împăca viziunea idealistă pe care şi-a format-o în New York despre Paris, cu realitățile de la faţa locului. La un moment dat, ea se trezește că a ajuns să trăiască într-un apartament relativ mic, fără căldură în timpul iernii, fără un loc de muncă, fără nici un prieten şi fără să cunoască limba. Un Paris deloc primitor, după toate aparenţele. Însă Elizabeth Bard nu se lasă copleşită de situaţie, ci o foloseşte pentru a progresa spiritual. 

Evoluția călătoriei sale de la un stil de viaţă american pentru a se adapta la stilul de viață francez este cu adevărat fenomenală. Pe lângă toate celelalte provocări, poate cea mai mare o constituie adaptarea la obiceiurile sociale franceze, care sunt atât de diferite de cele din Statele Unite ale Americii:

In USA, este normal să abordezi un străin la o petrecere și să începi o conversație. Asta a fost prima mea greșeală. Nu există nicio persoană străină la petrecerile franceze; toată lumea cunoaşte pe toată lumea dintotdeauna.

 

Onestitatea brutală cu care descrie viața în Franța și orașul Paris, piețele, țara, bulevardele, Bistroul Sainte Marthe, străzile înguste, cafenelele etc…stârnesc sau poresc cititorului dorinţa de a vizita cât de curând posibil Parisul, de a lua contact cu sufletul acestui fermecător oraş. 

Odată cu evoluţia relaţiei dintre Elizabeth şi Gwendal, iubitul ei, reţele prezentate la sfârşitul capitolelor devin din ce în ce mai sofisticate. Preferata mea este Summer Ratatouille, pe care intenţionez să o gătesc chiar vara aceasta. 

Cartea este uşor de citit în engleză şi te captivează într-atât, încât nu-ţi vine să o mai laşi din mână până nu ajungi la ultima filă. 

 

Corectitudinea si hărnicia = handicap social în România

Anul trecut pe vremea aceasta, românii protestau pentru întregirea familiei Bodnariu căreia i se furaseră cei cinci copii, lumina ochilor lor. O luptă grea, dar paşnică, împotriva hoților de copii, dusă în stradă, nu numai în România, ci în toate ţările în care s-au refugiat românii, fie din calea comuniştilor, fie din calea…comuniştilor.  

Anul acesta, românii protestează tot împotriva unor hoți, dar nu de copii, ci de țară. De data aceasta, hoții n-au venit în miez de zi în mașini negre, ci s-au întâlnit pe furiș, la miez de noapte, ca să ne fure demnitatea, libertatea, bucuria, speranțele și viitorul. 

Și ne-am întors la protest. Fiindcă numai așa ne putem apăra țara și viitorul. De data aceasta, PSD  și-a făcut prost socotelile, dacă și-a închipuit că mai poate manipula un popor așa cum a făcut-o acum aproape 30 de ani. 

Au pus ei mâna pe guvern, dar nu pe țară. Și țara nu se vrea condusă de o gașcă de penali. Punct.

 

Si care e miza ordonantei de urgenta? 

 

Vlad Petreanu explică foarte clar și la obiect care e miza dezincriminării abuzului în serviciu: 

Abia acum, când au început s-apară detalii din proiectul de buget, ne dăm seama că grațierea colectivă e doar o perdea de fum iar dezincriminarea abuzului în serviciu este un mijloc, nu un scop în sine.

Sigur, dezincriminarea rezolvă o mulțime de dosare și clasează o sumedenie de anchete, dar premiul nu e acesta.

Premiul e un purcoi de bani: 6,6 miliarde de euro de prăduit fără teamă de lege. Marea Prăduială.

puteți citi tot articolul aici:   Miza dezincriminării abuzului în serviciu: Marea Prăduială de 6,6 miliarde de euro

Dar câti, oare, înteleg?

 

Duminică seara, o cocătoare (nu vânzătoarea) de la Simigeria Luca de la Piața Romană striga disperată la coada de protestatari înghețați și flămânzi veniți pentru un covrig cald:

  • Aoleu, da mulți mai sunteți! Toată ziua nu venirăți la covrigi, bine că vă găsirăți acum, când să plec și eu acasă!

După care mă fixează în mulțimea înghețată (de ce i s-a pus pata chiar pe mine, habar nu am, oi fi arătat eu mai jalnic??))  și îmi strigă cu tupeu, aproape băgându-și nasul în geamul care desparte simigeria de clienții care stau la coadă în frig:

  • De ce ați ieșit, doamnă, în stradă, ai? Ia spuneți, de ce? De ce nu stați acasă la căldură și veniti aici în stradă? Ca să obțineți ce? Credeți că schimbați voi ceva? Nu schimbați nimic, vă zic eu. Duceți-vă, doamnă, acasă!

 

Îi arunc o privire și o strâmbătură (totuși, nu prea evidentă, că mai voiam covrigul acela cald) și refuz să-i dau explicații. Pe lângă simigerie, un șir de autobuze goale stau blocate de masa de protestari. Un șofer coboară din autobuz și mormăie și el, destul de tare încât să-l auzim: De ce n-or fi stând ăștia acasă nu știu, ies în stradă ca proștii.

Nu pot să cred că o cocătoare și un șofer de autobuz ar putea avea dreptate și că Dragnea et. Co se vor spăla de toate păcatele așa simplu și fără să zică Bodgaproste! și că vor avea mână liberă apoi să vandalizeze țara cât vor. Nu vreau să cred așa ceva. Trebuie să fie o soluție ca PSD să se supună voinței poporului, nu să-și urmărească nestingherit interesele oculte.

 

Corectitudinea si hărnicia = handicap social în România

Dintre toate pancartele purtate la proteste, acesta mi s-a părut că exprimă cel mai plastic frustrările noastre. Vrem ca generațiile viitoare să învețe că nu dând mită te descurci în viață, nu în escrocherii și furtișaguri îți găsești rostul vieții, că viața poate fi trăită și la alte altitudini. Nu în mocirlă, ci pe muntele corectitudinii și hărniciei.

 

Sfaturi pentru o viată sănătoasă si lungă

Medicii de la Harvard Medical School au întocmit o listă cu câteva sfaturi utile pentru cei care doresc o viață sănătoasă și lungă. Pe cât de simple, pe atât de utile sunt sfaturile lor, iar mare parte din ele sunt cunoscute. Nu strică totuși să ne reamintim mai ales acum în prag de An Nou, când ne vom gândi la rezoluțiile pentru viitor. 

  1. Dietă bogată în legume și fructe, cereale integrale. Substituiți grăsimile saturate nesănătoase cu grăsimile mononesaturate și polinesaturate sănătoase. Grăsimile mononesaturate se găsesc în arahide, avocado, nuci, măsline, migdale, nucile pecan, fisticul, caju, semințele de susan, semințe de dovleac și uleiuri vegetale (uleiul de floarea soarelui, porumb, rapiță și uleiul din ficat de cod). Grăsimile polinesaturate se găsesc în carnea de pește. 
  2. Nu fumați. No comment. 
  3. Exerciții fizice zilnice între 60 și 90 minute. 
  4. Luați zilnic multivitamine și asigurați-vă că luați suficient calciu și vitamina D. 
  5. Continuați să învățați și începeți noi activități care să vă stimuleze mental.
  6. Încercați să vă mențineți la greutatea potrivită vârstei și înălțimii. 
  7. Să aveți relații de prietenie satisfăcătoare.
  8. Faceți controale medicale periodice pentru verificarea sănătății.
  9. Mergeți regulat la dentist.
  10. Luați-vă măsuri de prevenire sau tratate a hipertensiunii arteriale, osteoporozei și colesterolului mărit. 

 

Semnificatia Crăciunului

Matei 1

18. Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

19. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.

20. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

 

21. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

23. “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi.”

24. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.

25. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.

Matei 2

1. După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim.

2. şi au întrebat: “Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”

3. Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.

4. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.

5. “În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, “căci iată ce a fost scris prin prorocul:

6. “Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”

7. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.

8. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: “Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”

9. După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

10. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.

11. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

12. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.