După ce scandalul maidanezilor a împărțit societatea românească în iubitori de maidanezi și iubitori de copii, scandalul transplantului lui Alexandru Arșinel scoate la iveală alte hibe ale sistemului de sănătate, în speță ale modului cum sunt tratați românii în calitate de pacienți. Unul dintre criteriile de bază folosit la diferențierea pacienților este super-cunoscut: pliculețul cu hârtii cât mai colorate, dar iată că acum aflăm că și importanța socială contează, importanță evaluată ochiometric în funcție de preferințele personale ale evaluatorului, pesemne.
Ca răspuns la acuzațiile legate de faptul că s-a ținut cont de importanța socială a lui Alexandru Arșinel, Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal vine și spune că este vorba numai despre compatibilitatea cu donatorul și că Arșinel a avut, adică, un noroc porcesc fiindcă a găsit în trei zile rinichiul compatibil, pe când alți foști pacienți, clar ghinioniști, au murit așteptând donatorul potrivit. Ni se aduce cazul concret al unei fete de 23 ani care a murit după ce 7 ani a așteptat în van compatibilitatea salvatoare.
Presimt că țara iar se va împărți în iubitori de Arșinel și …..hmmm…și iubitori de ce anume, de data aceasta?…..poate că de pacienți care s-au simțit umiliți de cadrele sanitare fiindcă ori le-a lipsit pliculețul din bagajele pregătite pentru internare, ori l-au avut, dar la măsurători nu a corespuns standardelor de grosime obișnuite în unitatea respectivă, sau de pacienți care știu că n-ar avea nicio șansă la un transplant dacă unul din criteriile de evaluare a priorității ar fi importanța socială?!
Iar cum 4 din 10 români sunt la limita sărăciei, lucru acesta poate să conteze mai mult decât ne-am putea aștepta și să încline balanța opiniei publice de partea Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie “Claudia Safta” din Cluj-Napoca, al cărei președinte este Emanuel Ungureanu. Să vedem ce va decide justiția română.
