Ce rezolvăm cu un like

respect aura

Scriu acest post în semn de protest față de mesajul unui blogger care crede că nu se rezolvă nimic dacă dai un like paginei de facebook care s-a creat în cinstea Aurei Ion și nu numai. Poate că nu o readuce la viață pe tânăra studentă, da, sunt de acord (deși nu cred că la asta s-a referit respectivul blogger), dar un like în semn de respect pe pagina ei poate alina durerea rudelor arătând că le suntem alături în această pierdere, chiar dacă nu-i cunoaștem personal și poate schimba ceva în mentalitatea colectivă. 

aura

Cu un like păstrăm vie memoria unei tinere care nu și-a pierdut nopțile prin discoteci, nu și-a bătut joc de educația bună primită de la părinți, nu  s-a văicărit că e săracă și nu poate trăi în România, că sistemul de învățământ e prost și n-are rost să învețe, că solda e mică, instrucția grea și n-are rost să se scoale de la 4 a.m., că nu trebuie să facă voluntariat într-o țară în care cei care fac așa ceva sunt socotiți naivi, că trăiește într-o țară în care televiziunile fac rating prezentând aproape zilnic pițipoance botoxate și siliconate  pe canale cu audiență bunicică, dar n-ar dedica o emisiune unor tinere serioase dedicate studiului și carierei cât încă sunt în viață, pentru că tinere ca Aura Ion nu țin țara cu sufletul la gură decât atunci când mor cu zile. Și, după unii, nici atunci nu ar trebui să aibă parte de respectul țării, chipurile, fiindcă asta nu rezolvă nimic. 

Dacă cei responsabili de salvarea victimelor au lăsat-o să moară, nu trebuie ca și noi – cei care nu aveam cum să contribuim la căutarea ei nici dacă voiam – să permitem să moară a doua oară în conștiința  colectivă. Avem datoria de a o păstra vie  în gândurile și sufletele noastre. Evenimente noi care să atragă atenția societății asupra altor lucruri vor apărea în curând și parcă văd cum uitarea publică se va instala peste toată această tragedie, așa cum s-a instalat peste multe altele.

O pagină de facebook actualizată din când în când ne va reîmprospăta memoria și poate vom fi mai puțin toleranți față de nesimțirea celor care ar trebui să servească poporul, nu propriile interese. Poate ne va scoate în stradă mai mult și mai eficient pentru a ne cere drepturile și a-i învăța pe cei care ocupă o funcție că sunt obligați să îndeplinească cerințele postului și să dea socoteală celor care îi plătesc. Poate că ne va învăța să apreciem tinerii care mai cred și luptă pentru o altfel de Românie decât cea pe care le-au livrat-o generațiile de dinaintea lor și nu vom mai permite să fie sacrificați pe altarul cinismului și nepăsării generalizate. 

Odihnește-te în pace, Aura Ion! Nu te vom uita!

aura dorm

sursa fotografii: pagina facebook

Leave a Reply

  1. din păcate vei vedea că peste câteva săptămâni se va așterne, nemilos, uitarea. unii spun că așa este firesc, pentru că viața merge înainte. eu spun că este în firea oamenilor să uite. și să repete greșelile.
    boala noastră (de ani de zile) se numește nepăsare.

  2. Poate că e timpul să învățăm să ținem minte și să imputăm celor care își bat joc de votul nostru de încredere, lipsa de responsabilitate. Am citit prin presă că familia va acționa statul în judecată dacă nu sunt pedepsiți cei vinovați de tragedie și de proasta gestionare a salvării victimelor.

  3. Pingback: VDZ – Viata de la Zero » Căderea în derizoriu

  4. Este și nu este.

    Cât cântărește un like? Fă-ți o pagină în care militezi pentru ceva. Dacă e o cauză justă, vei primi multe like-uri. Dacă nu, posibil la fel. 🙂 Creează un eveniment, invită lumea la un miting. Popularizează-l. Vei primi iar multe like-uri. Câți vor ieși efectiv în stradă? Ajungem să avem sute de „prieteni” virtuali. Câți dintre ei ne sunt cu adevărat prieteni? Câți dintre ei ne cunosc măcar vag? Este perfect de înțeles punctul de vedere al cuiva care realizează falsitatea sau superficialitatea acestor like-uri și alege să se dezică de ele.

    Mai departe, faptul că mergea sau nu la disco este irelevant. Cum adică, dacă ar fi avut silicoane, vina celor vinovați ar fi fost mai mică? Este vorba de viața unui om, indiferent cât de bun sau rău era el.

    În sfârșit, nu are nimeni nici o datorie de a duce mai departe stindardul și bla-bla. Ăstea-s aiureli socialiste. Pot să simpatizez cu ea, de altfel mă ajută și poza (este foarte frumoasă fata), îmi pare rău că s-a aflat în acea conjunctură. Dar nu-mi spune că am o datorie s-o păstrez vie în memorie. Că n-am. De altfel, nici nu cunosc foarte bine evenimentele, că nu m-au interesat. Doar ce am mai văzut pe la voi și pe net (că la televizor nu mă uit de ani buni).

  5. Păi Lotus, hai să le iau pe rând:

    1. Dacă sutele de prieteni de pe facebook nu ne cunosc cu adevărat și totuși sunt în lista noastră de prieteni, nu e vina lor, ci a noastră că-i păstrăm acolo când am putea c-un singur click să ne dispensăm de ei, dacă am vrea. Dar dacă nu o facem, ci rămân în lista noastră, nu avem nevoie să ne văităm pe urmă că nu avem prieteni adevărați. Deși, uneori putem avea surprize și în situații de criză prieteni adevărați să se dovedească tocmai cei care ne cunosc mai puțin, nu cei care ne-au cunoscut de-o viață.

    2. Eu nu dau like-uri în mod superficial, ci întotdeauna pentru ceva ce mi-a plăcut sau mi-a atras într-un fel atenția. Iar unei pagini dau fiindcă sunt interesată să primesc noutăți de la ea. De ce aș presupune că alții dau like fără să le placă să primească noutăți? Ce ar avea ei de câștigat din asta? Nu văd absolut nimic, deci șansele ca like-ul tuturor să fie “pe bune” sunt aproape 100%.

    3. Dacă ar fi mers la discotecă sau ar fi avut silicoane, autoritățile ar fi fost la fel de vinovate pentru întârziere, de acord cu tine, însă eu sigur n-aș fi dat like unei pagini cu “Respect, X-leasca!” pentru că nu aveam pentru ce să o respect. Aș fi compătimit-o pentru moartea tragică și atât.
    Însă respect munca și dedicația unei studente la medicina militară care a murit zburând la un transplant.

    4.Și dacă nu era frumoasă, o compătimeai mai puțin sau mai…greu? Ca să te citez: “Este vorba de viața unui om” ….indiferent cât frumos sau urât era el.(te-am prins! 🙂 )))))

    5. Păstrarea ei în memorie ne ajută nouă, nu ei. Ne ajută să nu mai ajungem în situația pe care o prezenta Mircea Badea plastic seara asta aprox. așa: tu cetățean aflat în pericol suni la 112 și pe urmă ei îți spun că ești prost și nu știi că ai citit ora de pe telefon, referindu-se la faptul că STS a mințit când a spus că dr. Zamfir nu a transmis coordonatele, ci ora de pe telefon. Mihai Gâdea a adus dovezi că a dat coordonatele corect încă din primele minute de la accident.
    Ar trebui să te mai uiți și la Tv, pe bune, un om neinformat e unul ușor de manipulat.

    6.Îmi place să discut cu tine, ești stimulant. Ești cumva în zodia gemenilor?

  6. 1. Nu e vorba de faptul că eu sau tu avem sute de prieteni în listă și ne plângem de ei. E vorba la modul general, de superficialitatea acestor relații, care sigur că există și în offline dar pe care internetul le face foarte ușor vizibile. Nu mă refer la faptul că se pot lega prietenii autentice pe net. Ci la faptul că multe așa-zis prietenii de pe net sunt goale de conținut. Uită-te la fanii paginilor de FB ale unor vedete, de pildă. Având revelația acestei lipse de substanță (care poate merge până la falsitate de-a dreptul), ți se poate face lehamite de a te mai comporta „cum se cuvine”.

    2. Pentru că sunt asaltați de n-șpe cereri de like. Pentru că își fac și ei pagini și vor să primească like. Pentru că numărul de like-uri a devenit un fel de barometru al importanței propriei persoane sau pripriului brand. Pentru că, așa cum spuneau americanii, cantitatea este prin ea însăși o măsură a calității. A, nu crezi asta? Bun venit în rândurile minorității.

    3. Păi și eu respect munca și dedicația. Și ce, nu pot să le respect fără a-i da like?

    4. Când mă refeream la viața unui om, vizam acuzele tale la adresa autorităților. În general ne este mai ușor să fim compasivi cu ființele frumoase. Poatte pentru că intuim că sufletul unui om se exprimă parțial și la nivel corporal. Sau poate că, empatic, ne-am putea imagina într-o relație afectivă cu acea persoană. Orișicum, acest impuls îmi pare mai natural decât cel de a simți compasiune față de cineva care-a studiat toată viața. 🙂

    5. Lol, tu nu numai că te uiți la televizor, dar te mai uiți și la antene? 😆 Și apoi vorbești de informare și manipulare? Păi un om informat se informează de pe bloguri mai nou, adică de pe când există blogurile. Iar un om dezinformat se dezinformează de la TV. Pentru că serviciile de informare clasice sunt în realitate niște deservicii.

    6. Nu, nu sunt în zodia gemenilor. Și da, uneori îmi mărturisesc fetele, sau culoarea din obrajii lor, că le-am stimulat.

  7. 1. Păi fanii nu trebuie să fie musai prieteni, poți fi fan al unei personalități sau vedete fără să schimbi vreodată o vorbă cu respectiva/ul.
    În ceea ce privește relațiile de prietenie, eu le-aș clasifica în funcție de gradul de intimitate. Există un prim cerc al prietenilor intimi, cei cu care relaționăm mai des, cărora ne confesăm și pe care contăm să ne fie alături cu orice ocazie. Al doilea cerc, ceva mai larg cuprinde prieteni cu care ieșim ocazional, care nu ne știu foarte bine și pe care nu-i știm foarte bine. Al treilea cerc, foarte larg, cuprinde prietenii care se află la granița statutului de “cunoștințe”. Virtual poți dezvolta oricare din cele trei tipuri de prietenii.

    (răspund mai târziu la restul punctelor…dar până atunci sunt curioasă cum ai reușit tu să pui link spre articole în comentarii. E cool, vreau să învăț și eu).

  8. Mulțumesc pentru link!

    2. Dar un număr mai mare de like-uri înseamnă și că mesajul tău ajunge la mai multe persoane, nu e numai un barometru al importanței (deși unii judecă așa, știu, nu-mi place nici mie chestia asta).

    4. Pentru mine studiul contează mai mult decât frumusețea.
    Chiar prefer să-mi cumpăr o carte și nu o cremă și mai degrabă mai fac o școală decât să mă implic în tot felul de activități utile numai corpului.
    Ca atare, am o infinită compasiune pentru cei care studiază și mor de tineri. La fel ca și pentru cei bătrâni, desigur.

    5. Aseară am prins o emisiune super la antena cu Mihai Gâdea și a fost pentru prima dată când l-am urmărit și pe Mircea Badea cap-coadă. Mi-a plăcut cum a a spus lucrurilor pe nume, are curaj băiatul, nu glumă.

    6. Dar în ce zodie ești? Sau e secret? Totuși, cred că ai vreun ascendent sau vreo casă prin gemeni, nu se poate, prea ești vorbăreț.

  9. 2. Like-urile pe FB nu prea contează. Iar când ești spamat cu linkuri, ajungi să nu le mai citești.

    4. Ce legătură are frumusețea cu crema? Crema nu te face frumoasă și nici lipsa ei nu te face urâtă. Dar privitul în oglindă dimineața, mai ales ca fată, și repetarea formulei „sunt frumoasă”, într-o stare de auto-admirație, încredere și transfigurare, poate în fapt realiza minuni! 🙂

    5. Bine că nu l-ai auzit și cum înjură în offline. Ai fi zis c-are tupeu, nu curaj. Și câinele care latră, aparent are curaj. Mai ales când pentru asta i se dă de mâncare, să latre.

    6. Sunt Leu. Doar Luna mi-e în Gemeni. Mercur în Fecioară.

  10. 2.Eu nu sunt spamată pe facebook, spre deosebire de adresele de mail, pe facebook primesc numai linkuri de la prieteni sau de la paginile cărora le-am dat like, deci implicit acordul să primesc linkuri de la ele.

    4.Îmi aduci aminte de o poveste hazlie legată de frumusețe și creme, cred că o găsești mai detaliată pe net, pe scurt sună așa: mai multe femei discută despre creme și una din ele spune la un moment dat, vădit mândră de frumusețea ei naturală: Eu nu mi-am dat niciodată cu vreo cremă în viața mea, la care alta îi răspunde: Se vede, dragă, se vede!

    5. E nevoie de oameni ca el să spună lucrurilor pe nume. Nu se poate îndrepta nimic în țara altfel. Presa a avut un rol extrem de important în ultima vreme cu privire la dezvăluirea multor lucruri care nu sunt cum trebuie să fie.

    6. Eu am ascendentul în Leu, dar nu știu cum se calculează luna și alte planete. Tu cum ai aflat?