Sunt o mare cafegioaică. Recunosc. Am încercat de câteva ori, cu succes, să mă las de licoarea negricioasă în cerul gurii (mele), după care am revenit la obiceiul meu, cum îi sade bine oricărei mare cafegioaice declarate după ce constată că încă mai deține controlul asupra ei. Dacă este un viciu, ceea ce eu n-aș prea admite, cafeaua ar fi singurul meu viciu. Merit circumstanțe atenuante, zic.
N-am avut până acum vreo oră preferată de băut cafeaua, în general mă delectez cu ea imediat ce mă trezesc, ceea ce înseamnă un interval între 4 a.m. – 14 p.m., cu graficul la cote mai înalte între 9 și 12 (foarte aproape de sindromul lenevirii în pat), și nici nu mi-am pus problema că ar trebui, din ceva motive bine întemeiate, să țin cont de ora la care o beau.
Tipii de la dailymail zic că un cercetător neurolog, anume Steven Miller, a descoperit că intervalul optim în care trebuie băută licoarea aceasta ar fi dimineața între 9.30 – 10.30 și seara după orele 18.30, pentru că exact în acest timp nivelul de cortizol este scăzut. Se pare că există o contradicție de veacuri între cortizol și cofeină, care s-ar lăsa cu scântei în caz de întâlnire neprogramată. Orele acestea, sincer, mă aranjează: 9.30 este tocmai ora potrivită de sculat, din punctul meu de vedere. Dar ce fac în zilele în care la orele respective trebuie să fiu deja sculată și în priză de ceva timp? Cum mă energizez io, ha?!
Alte ore nepotrivite pentru contactul direct cu papilele mele gustative ar fi pe la prânz – cam nasol, pentru zilele în care tocmai atunci mă scol – și între 5.30 – 6.30 p.m. Da’ de unde știe tipul ăsta așa cu precizie intervalul, totuși? Fix 5. 30 p.m.??? Cred că un pic de scepticism nu mi-ar strica, așa-i?!
Și mai rămâne o problemă: cum știu eu că organismul meu produce cortizol fix la orele respective și, rebel cum îl știu, nu face în necaz științei și are alt orar?!
Mare problemă, zic.
Aha, deci te declari. Inteleg acum in context comentariul tau.
Auzi, draga cafegioaica, stii ce referinte bune am eu despre tine, primite asa, tot la o cafea de vorba? Ai zambi daca ai sti, fix asa frumos cum zambesti la mine in minte, cand iti citesc replicile.
Savurezi cafeaua fara tigara? Inteleg ca da. Totusi, suma viciilor e constanta, asa ca, zi repede ce ascunzi.
:)))))) Nu declar nimic decât în fața Marii Adunări Naționale …a blogerițelor cafegioaice.
Dacă punem de-o întâlnire, trece-mă pe ordinea de zi cu declaratul unui viciu ascuns.
Mi se pare corect. Nu toate declaratiile merg publice.
Auzi, dar tu nu ai un loc de contact? Pardon, o pagina, o sectiune in blog, ca un loc avem cu totii 🙂
Intrebam pentru ca la FB nu am acces…cel putin nu de la servici. La ‘despre autor” nu pot intra. Poate e browserul meu de la job de vina. 🙁
Momentan, există două căi prin care cineva mă poate contacta:
-una directă – prin emailul pe care-l las atunci când comentez pe bloguri
-una mai ocolită, prin facebook, dacă se poate intra….acum realizez că aceasta e cam problematică.
Cred că voi lua în considerare și o pagină de contact, bună idee, mulțumesc.
Nu voiam sa te contactez neaparat..altfel decat aici. Eram curioasa sa aflu mai multe despre tine.