Corectitudinea si hărnicia = handicap social în România

Anul trecut pe vremea aceasta, românii protestau pentru întregirea familiei Bodnariu căreia i se furaseră cei cinci copii, lumina ochilor lor. O luptă grea, dar paşnică, împotriva hoților de copii, dusă în stradă, nu numai în România, ci în toate ţările în care s-au refugiat românii, fie din calea comuniştilor, fie din calea…comuniştilor.  

Anul acesta, românii protestează tot împotriva unor hoți, dar nu de copii, ci de țară. De data aceasta, hoții n-au venit în miez de zi în mașini negre, ci s-au întâlnit pe furiș, la miez de noapte, ca să ne fure demnitatea, libertatea, bucuria, speranțele și viitorul. 

Și ne-am întors la protest. Fiindcă numai așa ne putem apăra țara și viitorul. De data aceasta, PSD  și-a făcut prost socotelile, dacă și-a închipuit că mai poate manipula un popor așa cum a făcut-o acum aproape 30 de ani. 

Au pus ei mâna pe guvern, dar nu pe țară. Și țara nu se vrea condusă de o gașcă de penali. Punct.

 

Si care e miza ordonantei de urgenta? 

 

Vlad Petreanu explică foarte clar și la obiect care e miza dezincriminării abuzului în serviciu: 

Abia acum, când au început s-apară detalii din proiectul de buget, ne dăm seama că grațierea colectivă e doar o perdea de fum iar dezincriminarea abuzului în serviciu este un mijloc, nu un scop în sine.

Sigur, dezincriminarea rezolvă o mulțime de dosare și clasează o sumedenie de anchete, dar premiul nu e acesta.

Premiul e un purcoi de bani: 6,6 miliarde de euro de prăduit fără teamă de lege. Marea Prăduială.

puteți citi tot articolul aici:   Miza dezincriminării abuzului în serviciu: Marea Prăduială de 6,6 miliarde de euro

Dar câti, oare, înteleg?

 

Duminică seara, o cocătoare (nu vânzătoarea) de la Simigeria Luca de la Piața Romană striga disperată la coada de protestatari înghețați și flămânzi veniți pentru un covrig cald:

  • Aoleu, da mulți mai sunteți! Toată ziua nu venirăți la covrigi, bine că vă găsirăți acum, când să plec și eu acasă!

După care mă fixează în mulțimea înghețată (de ce i s-a pus pata chiar pe mine, habar nu am, oi fi arătat eu mai jalnic??))  și îmi strigă cu tupeu, aproape băgându-și nasul în geamul care desparte simigeria de clienții care stau la coadă în frig:

  • De ce ați ieșit, doamnă, în stradă, ai? Ia spuneți, de ce? De ce nu stați acasă la căldură și veniti aici în stradă? Ca să obțineți ce? Credeți că schimbați voi ceva? Nu schimbați nimic, vă zic eu. Duceți-vă, doamnă, acasă!

 

Îi arunc o privire și o strâmbătură (totuși, nu prea evidentă, că mai voiam covrigul acela cald) și refuz să-i dau explicații. Pe lângă simigerie, un șir de autobuze goale stau blocate de masa de protestari. Un șofer coboară din autobuz și mormăie și el, destul de tare încât să-l auzim: De ce n-or fi stând ăștia acasă nu știu, ies în stradă ca proștii.

Nu pot să cred că o cocătoare și un șofer de autobuz ar putea avea dreptate și că Dragnea et. Co se vor spăla de toate păcatele așa simplu și fără să zică Bodgaproste! și că vor avea mână liberă apoi să vandalizeze țara cât vor. Nu vreau să cred așa ceva. Trebuie să fie o soluție ca PSD să se supună voinței poporului, nu să-și urmărească nestingherit interesele oculte.

 

Corectitudinea si hărnicia = handicap social în România

Dintre toate pancartele purtate la proteste, acesta mi s-a părut că exprimă cel mai plastic frustrările noastre. Vrem ca generațiile viitoare să învețe că nu dând mită te descurci în viață, nu în escrocherii și furtișaguri îți găsești rostul vieții, că viața poate fi trăită și la alte altitudini. Nu în mocirlă, ci pe muntele corectitudinii și hărniciei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.