“Acesta este, desigur, identic cu cel pe care îl avem noi toți și pe care îl folosim în tranzacțiile obișnuite cu oamenii din jurul nostru, având însă în plus o caracteristică remarcabilă: uluitoarea complexitate a gândirii pe care o aduce cu sine implicarea unei persoane într-o relație amoroasă. În primul rând, creierul omului care iubește are o compoziție chimică deosebită.
Fiind sensibilizat de acțiunea hormonilor, el devine influențat, intoxicat de invazia dopaminei și a acetilcolinei, precum și a foarte multor alți neurotransmițători. El este de asemenea susceptibil să fie supus unor invazii de adrenalină însoțită de bătăile puternice ale inimii, care are tendința să spargă pieptul, și d eumezirea palmelor, pe care în mod obișnuit o resimțim atunci când ne este teamă.
Creierul unui om îndrăgostit este tot atât de plin de surprize ca și cutia Pandorei. El dă drumul celor mai sălbatice fantezii ale noastre, celor mai profunde dorințe, celor mai adânci temeri și celor mai intime nevoi.
Creierul îndrăgostitului își dobândește forma inițială hrănindu-se din trecutul nostru: din ceea ce am văzut, simțit, auzit și primit din partea părinților noștri și, uneori, lucru chiar mai important, din ceea ce nu am văzut, simțit sau primit din partea părinților noștri.
Iar creierul omului îndrăgostit mai este șlefuit de un șir nesfârșit de influențe culturale – ale mass-media, cărților și cântecelor -, precum și de genul de trăiri pe care le-am avut în trecut în relațiile noastre cu persoanele de sex opus. În miezul său, creierul omului îndrăgostit este extrem de emotiv, iar această stare euforică așezată în mai multe straturi îl face să fie la fel de vulnerabil față de anumite slăbiciuni pe cât este de capabil să dea dovadă de o putere profundă și generoasă în anumite împrejurări.
Cele trei componente care intră în alcătuirea creierului omului îndrăgostit sunt:
- conștientizarea personală
- gestionarea emoțiilor
- sensibilitatea emoțională.”
fragment din Arta războiului…ÎN DRAGOSTE de Dr. Connell Cowan & Gail Parent