Romanul Tentația de Douglas Kennedy (nu cred să aibă legătură cu J.F.K. chiar dacă s-a născut în Manhattan) apărut la editura Trei în 2012 are o temă simplă.
Un scenarist middle-age, David Armitage, dă lovitura la Hollywood cu un scenariu oarecare, dar cu un titlu sugestiv Cum să te vinzi, și cu asta intră și el în rândul bărbaților care își rezolvă anxietățile legate de intrarea în andropauză lăsându-și nevasta care l-a suportat (și întreținut) la greu pentru o femeiușcă ceva mai tânără, al cărei interes pentru el s-a născut, cum se naște întotdeauna interesul acestor specimene, fix când intra el în categoria bărbaților cu bani și cu posibilități de a o ajuta să avanseze în carieră. Nu putem zice că scriitorul nu s-a inspirat din viața reală.
După mine, însă, nu acest personaj mediocru și în carte -dar și în viața de toate zilele – este cel care merită atenție, deși el este povestitorul și aparent în prim plan, ci altul mult mai puțin vizibil, un fel de omul din umbră, miliardarul Philip Fleck, un tipic reprezentat al bărbatului cu tulburare de personalitate schizoidă.
Retras, cu alergie la orice ține de viața socială, cu dificultăți în a-și exprima sentimentele și a menține o relație de lungă durată, lipsit total de talent literar, regizoral și orice alt talent în afară de acela de a face bani, Fleck are iluzia omnipotenței și alege să o trateze ca pe o trăsătură reală. Așa că începe nici mai mult, nici mai puțin să se joace de-a Dumnezeu intervenind în mod dramatic în destinul personajului mediocru, dar care se crede genial, David Armitage. Chiar îi iese până la un anumit punct, de fapt, până aproape de punctul final, căci lucrurile iau o întorsătură fericită abia după ce castelul de nisip era făcut bucățele-bucățele. O carte de citit în vacanță fiindcă nu te solicită intelectual, nici emoțional.
One thought on “Douglas Kennedy: Tentatia”