“Dreptate” ca-n Evul Mediu, marca Petronela Rotar

 

Scandalul pe care l-a declanșat pe blogul ei de nervi Petronela Rotar, o pizdă lirică – cum se autodeclară pe blog, pesemne să atragă atenția asupra organului creator -,  a luat o neașteptată amploare, în opinia mea, din cauza faptului că blogerița respectivă este și jurnalistă, iar colegii jurnaliști de la diverse publicații au preluat știrea mot-a-mot, gândindu-se, probabil, că o jurnalistă nu ar publica nici măcar pe blogul personal o știre neverificată. Mai ales în condițiile în care Petronela Rotar, indignată, și-a dat drumul la gură și l-a bălăcărit pe Andrei Pleșu cum i-a venit la… pizdă (nelirică), netemându-se de repercursiuni de parcă ar trăi pe vremea Evului Mediu, nu într-o societate civilizată cu drepturi care se pot apăra în justiție. 

S-a dovedit a fi o minciună totul, așa cum lămurește chiar Andrei Pleșu pe blogul său de pe situl Adevărul, însă blogerița calomniatoare pare a nu realiza nici acum de ce anume se face vinovată. Recent, a postat un articol în care sfidează ridicolul, arătând că ar trebui să ne pese că s-a comis un abuz librăresei cu pricina, dar nu realizează propriul abuz atunci când s-a pretat la linșarea mediatică a lui Andrei Pleșu. Ea se vede vinovată numai de “greșeala de a reacționa empatic”, sărăcuța de ea, mi-aduce aminte de genul acela ipocrit de modestie: singurul meu defect este că sunt prea bun, nuuuu, ea nu e vinovată de răspândire de minciuni și character assasination, noo. Ea e prea bună și empatică, de asta nu empatizează deloc cu Andrei Pleșu. Nu știu cum ar fi reacționat ea dacă lucrurile stăteau invers și era cea calomniată, dar pot să-mi închipui ușor. De fapt, reiese din ultimul articol, se vaită că lumea o insultă – pe drept – dar tot nu empatizează cu Andrei Pleșu care este insultat pe nedrept în urma articolului ei. Se pare că “fractura deschisă de personalitate” de care-l acuza pe Andrei Pleșu în articolul cu pricina, e doar o proiecție a propriei fracturi de personalitate. 

Pe de altă parte, Petronela Rotar nu realizează nici acum că acolo era vorba de ceva mai mult decât o nerecunoaștere a marelui scriitor, pentru că celălalt librar, prezent și el la casă în momentul în care Andrei Pleșu a cumpărat cărțile, nu a fost forțat să-și dea demisia. Probabil că librăreasa respectivă s-a făcut vinovată și de alte nereguli și întâmplarea cu Andrei Pleșu doar a umplut un pahar aproape plin. 

Am trei mari nedumeriri legate de acest caz:

1. Dacă librăreasa din Sibiu consideră totuși că i s-a făcut o nedreptate, de ce nu face o reclamație la instituțiile acreditate să investigheze abuzurile la locul de muncă? Sau acolo nu merge fiindcă trebuie să-și susțină afirmațiile cu dovezi și s-ar putea să se descopere că lucrurile nu stau deloc așa cum pretinde ea? 

2. N-am înțeles cum a fost forțată librăreasa să-și dea demisia: i-a pus cineva pistolul la tâmplă să scrie că renunță la job? A fost torturată? Dacă nu, înseamnă că a scris-o de bunăvoie fiindcă și-a asumat neglijența și atunci nu e nevoie de nicio explicație sau sancțiune din partea Humanitas, cum pretinde aceeași Petronela Rotar, de parcă ar fi buricul pământului și toată lumea trebuie să-i dea ei socoteală.

3. De ce n-ar fi avut voie Andrei Pleșu să-l sune pe prietenul său Liiceanu și să-i spună că nu i s-a făcut reducerea? 

2 thoughts on ““Dreptate” ca-n Evul Mediu, marca Petronela Rotar

  1. Petronela Rotar a adus o vatamare grava imaginii s criitorului Andrei Plesu si pentru asta ar trebui sa-si ceara scuze cu putere, cu gura plina cum a adus si injuriile, nu asa de florile marului. Ceea ce vad eu acum e ca incearca sa se justifice cu aparari ridicole, cum ca e empatica si vezi-Doamne pentru asta are dreptul sa calomnieze. Sa-i fie rusine!

Leave a Reply to Laura Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.