Inspirat din fapte reale petrecute aproximativ acum 200 de ani, povestite de Michael Punke în romanul The Revenant: Un roman al răzbunării, filmul cu același titlu este de departe unul dintre cele mai bune filme de supraviețuire văzute în ultimii ani. Scenele sunt de un realism incredibil care îți opresc inima în loc, la propriu, în special scena în care personajul principal, Hugh Glass, interpretat impecabil de actorul meu preferat Leonardo DiCaprio, este atacat de un urs grizzly. Atât de autentic pare atacul, încât am dat pauză să caut informații pe net despre modul în care au realizat scena respectivă. Am aflat astfel că s-au inspirat pentru modul de operare al atacului dintr-o filmare a unui atac real petrecut într-o grădină zoologică din Germania, când un vizitator beat a nimerit în curtea unui urs. Oricum, sper că l-au plătit bine pe Leonardo DiCaprio pentru scenele acelea, fiindcă eu n-aș fi stat în preajma unui grizzly nici îmbrăcată în aur din cap până în picioare.
Nu e de mirare că filmul The Revenant, regizat de Alejandro González Iñárritu, a cîstigat trei premii Golden Glob Awards și a fost nominat pen tru alte 12 premii Academy Awards. Pe lângă scenariul captivant, filmul The Revenant te încântă și cu peisajul montan mirific. Filmările au avut loc în munții din regiunea Calgary, Alberta, British Columbia (Canada), Montana (USA) și Tierra del Fuego (Argentina).
Hugh Glass, personajul principal al filmului, a trăit între anii 1783-1833 și a avut o viață plină de aventură și chiar de noroc, deși acesta se pare că l-a părăsit pe la mijlocul vieții. A scăpat de la moarte în mod miraculos de cîteva ori, a stat cu pirații aproape doi ani, a fost atacat de indieni care obișnuiau să aducă jetfe umane zeilor lor, a asistat la torturarea și jerfirea în foc a prietenului lui, urmând ca rîndul lui Glass să fie la următoarea sărbătoare în cinstea zeului indienilor, dar scapă datorită inteligenței sale ieșite din comun. În film, însă, nu avem parte de toate aventurile lui – pe care le găsesc chiar mai interesante decât faptul că a supraviețuit unui atac al unui urs grizzly – ci doar de episodul acesta din viața lui.
Te uimește puterea unui om de a supraviețui în condiții atît de vitrege: părăsit de colegii de vânătoare, cu corpul plin de răni lăsate de confruntarea cu un urs grizzly, fără medicamente, fără mâncare, fără apă, fără arme cu care să se apere de un alt atac și fără posibilitatea de a se deplasa normal, căci oasele de la picioare îi fuseseră zdrobite, fără haine potrivite pentru a rezista frigului necruțător. Dacă n-aș fi citit că într-adevăr Hugh Glass a trăit toate acestea, aș fi crezut că este un scenariu fantezist care supraestimează rezistența organismului uman și posibilitățile sale de refacere.
Peste povestea reală se suprapune și tragedia pierderii fiului său pe jumătate indian (despre care n-am citit pe situl oficial al lui Hugh Glass, deși se pare că într-adevăr a stat printre indieni cîțiva ani și e foarte posibil să fi avut un fiu cu una dintre băstinașe) împușcat de unul dintre colegii de vânătoare, ceea ce îi stârnește eroului dorința de răzbunare și justifică oarecum împlinirea ei în film. Nu-mi rămâne decît să vă urez: Vizionare plăcută!
