Între gândire și comportamentul cel de toate zilele există din vremuri imemoriale o legătură direct proporțională (când gândurile sunt bune, la fel este și comportamentul) și reciproc avantajoasă (gândurile profită de pe urma unui comportament bun în procente egale cu acesta), și lucrul acesta este destul de bine-cunoscut și speculat în diverse domenii, de la filosofie până la terapia cognitiv-comportamentală (sau oricare altă terapie care agreează această abordare).
Primul filosof și terapeut al minții și sufletului cunoscut în istorie a fost marele Socrate, cel care și-a petrecut viața predicând și practicând filosofia ca melete thanatou, pregătirea stăruitoare în vederea morții. Prin modul în care primește moartea, refuzând să evadeze din închisoare, deși avea oportunitatea și ajutorul necesar din partea prietenilor săi, pentru a rămâne fidel principiului supunerii față de legile cetății pe care-l promovase până atunci, el demonstrează o consecvență rar întâlnită în zilele noastre, chiar printre persoane de la care am avea pretenții. Cât a trăit, Socrate a încercat să schimbe modul oamenilor de a gândi, punându-le la îndoială credințele.
Dar ne putem schimba, oare, modul de a gândi?
Da, însă nu atât de repede pe cât ar fi de dorit. Din păcate, schimbarea modului obișnuit de gândire este un proces lent, care se desfășoară în mai multe etape și cere o răbdare și o perseverență deosebită. Dar și rezultatele sunt pe măsură.
Prima etapă presupune identificarea gândurilor negative pe care vrem să le supunem procesului de transformare. Acest lucru pare mai ușor de zis decât de făcut, și Aristotel sau oricine a trecut măcar o dată prin acest proces știe despre ce vorbesc. Cu cât mai lungă este perioada în care am persistat în ele, cu atât mai adânc înrădăcinate și mai încăpățânate să rămână neschimbate sunt gândurile negative. Uneori, ele chiar pot scăpa filtrului nostru, într-atât de obișnuit este omul cu ele, că nici nu mai realizează cât de nocive sunt.
A doua etapă presupune formularea de gânduri noi, pozitive care să ia locul celor negative. Se poate chiar face un tabel cu două coloane și în dreptul fiecărui gând negativ identificat, să fie formulat opusul lui, pe cât posibil.
A treia etapă constă în integrarea noilor gânduri în grila noastră de conceptualizare a vieții, vechile gânduri fiind înlocuite treptat-treptat pe măsură ce densitatea gândurilor pozitive se mărește. Pe termen scurt, această fază poate fi destul de incofortabilă, din moment ce modul vechi de a gândi ne este încă foarte familiar, și necesită efort prelungit, eventual și ajutor specializat pe toată durata etapei.
Ultima etapă presupune adaptarea comportamentului la gândurile pozitive. Acest pas este mai ușor decât pare la prima vedere, fiindcă legătura dintre ceea ce gândim și ceea ce facem este atât de puternică, încât ar fi nevoie de un efort susținut ca să nu acționăm așa cum gândim. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă cât de greu v-a venit ultima oară să salutați cu bucurie și să îmbrățișați voios rivalul de la serviciu sau de aiurea.
Succes și aștept să-mi povestiți cum v-a ieșit!
Cât de mult vă va folosi în viață un comportament bun vă va spune imediat Mircea Rusu:
interesante lucruri, multumesc. mi-a placut mult ideea ca ne putem schimba modul de a gandi.
ganduri negre vin, dar nu trebuie sa le lasam sa-si faca cuib in capul nostru. pe vremuri, oamenii se ajutau unii pe altii atunci cand aveau probleme, erau mult mai saritori.
E bine să-ți vezi mintea ca pe o grădină care va oglindi exact cât anume te-ai preocupat de ea. Dacă ai lăsat-o în paragină, tu însăți vei resimți în primul rând lucrul acesta, apoi pot fi afectați și cei din jurul tău.
Dacă, însă, te vei îngriji de ea și vei rupe de la rădăcină toate credințele negative și prejudecățile nefolositoare, vei ajunge să ai gânduri puternice și pozitive, întărite de ploaia blândă a celor care ți le vor oglindi, tonifiați, la rândul lor, de energia pozitive pe care o vei emana. Se va crea un cerc nevicios. 🙂