Semaforul părea că vrea să stea o veșnicie pe roșu, iar eu fierbeam de nerăbdare să ajung mai repede la interviu. În sfârșit, găsisem slujba visată de multă vreme și nu voiam s-o pierd fiindcă era trafic intens în zonă tocmai azi și tocmai la ora asta. De obicei, strada era ceva mai puțin circulată în timpul săptămânii, unde-or fi gonind toți azi?
Tresărisem toată de plăcere atunci când am văzut anunțul în newsletter: “Librăria Mihai Eminescu, împreună cu Editura All, caută un ghid pentru cititorii rătăciți pe Strada Ficțiunii, noua colecție a Editurii Allfa, parte a Editurii All“. De când se lansase, colecția avusese mare succes, iar acum devenise absolut necesar un ajutor specializat pentru cititorii doritori de trăiri intense și autentice în lumea cărților incluse în această nouă colecție. Mă întrebam cui anume îi venise ideea să-i dea asemenea denumire, fiindcă mi se părea sugestivă și ușor de reținut. Îmi stârnea amintiri cu arome de mere coapte, cafea cu scorțișoară și carte proaspăt tipărită, și mă trimitea înapoi în timp, pe vremea când bunica îmi citea iarna la gura sobei câte o poveste cu zmei și zâne, sorbind lent din nelipsita ei cafea cu scorțișoară, în timp ce eu mușcam cu nesaț dintr-un măr copt și mă minunam toată de curajul lui Făt-Frumos.
Învățasem pe de rost titlurile cărților publicate în cele patru secțiuni ale Străzii Ficțiunii: Clasic, Contemporan, Crime, Bestseller, la care adăugasem și pe cele cuprinse în noul proiect, Lista lui Alex. Ștefănescu. Îmi imaginasem aceste secțiuni ca pe niște clădiri importante colorate diferit, pentru a le deosebi mai ușor. În interiorul fiecăreia erau tot atâtea camere câte cărți apăruseră la secțiunea respectivă. Îmi pregătisem cu atenție discursul pentru fiecare secțiune în parte, deși trebuie să recunosc că tot aveam emoții. Oare ce voi fi întrebată la interviu? Rostul unei librării este să vândă cât mai multe cărți, e clar, deci ar trebui să fie interesați de modul cum voi prezenta vizitatorilor această colecție în așa fel încât să-și dorească să plece cu cât mai multe acasă. Și, eventual, să se simtă atât e bine încât să revină cât mai des pe Strada Ficțiunii pentru noutăți.
În sfârșit, semaforul se schimbă și pornesc spre librărie. Odată ajunsă acolo, constat că mai sunt patru candidați înaintea mea, așa că mă așez cuminte pe scaunul liber din dreapta. Rând pe rând, toți cei patru candidați au ieșit de la interviu afișând emoții diferite: unul era bucuros, altul părea supărat, al treilea nemulțumit, pe când al patrulea zâmbea. Nu știam ce să cred și am intrat puțin confuză atunci când mi-am auzit numele. M-am liniștit când am văzut figura zâmbitoare a doamnei care m-a întâmpinat. După câteva întrebări simple legate de experiența mea în slujbe similare, mi-a cerut să-mi închipui că este un client care tocmai a intrat în librărie să vadă ce noutăți sunt și să-i fiu ghid pe Strada Ficțiunii, la una din secțiuni, la alegere.
“Perfect!” mi-am spus și am ales rapid secțiunea Bestseller, fiindcă citisem cele mai multe cărți din această categorie și mă simțeam stăpână pe subiect. M-am dus direct spre cartea “P.S. Te iubesc” de Cecelia Ahern și am început să-i spun că este una dintre cele mai renumite și vândute cărți, mai ales după ce a fost făcut un film după ea și am continuat să-i explic înflăcărată de ce e mai bine să citești cartea decât să vezi filmul, sau s-o citești chiar dacă ai văzut filmul. Cum citirea unei cărți ia mai mult timp decât vizionarea unui film, cititorul are, în consecință, o perioadă mai mare la dispoziție pentru a rumega povestea și a simți emoțiile personajelor preferate. Nu de puține ori ne identificăm cu anumite personaje și peste acțiunile lor ne trezim că proiectăm propriile noastre dorințe, gândindu-ne cum am fi procedat noi în situația respectivă. Acest lucru se petrece mult mai eficient atunci când citești o carte. Pe deasupra, cartea aduce un plus de câștig nu numai prin stârnirea imaginației (din moment ce nu ai figuri asociate personajelor, ești silit să ți le imaginezi din descrierile autorului), ci și prin faptul că ne ajută să ne îmbogățim considerabil vocabularul.
Pe urmă, m-am îndreptat spre cartea “Ingredientele Iubirii” de Nicolas Barreau și am început să vorbesc despre amestecul amețitor de romantism, umor, mister și magie într-o poveste de iubire care încântă prin simplitatea ei și se petrece chiar în orașul iubirii, Paris. Cum Aurélie Bredin, eroina cărții, este pasionată de gătit și deține un mic restaurant boem, Temps des Cerises, vom afla și câte ceva despre gastronomia franțuzească, vestită pentru ingredientele sale secrete care stârnesc simțurile mai abitir decât nectarul Afroditei. Intrând într-o librărie, deloc întâmplător, căci eroina crede că nimic nu se petrece la întâmplare, Aurélie dă peste o carte, “Surâsul femeilor“, a cărei protagonistă, Sophie, seamănă cu ea. De aici, pornește într-o adevărată aventură, lucru normal, după părerea mea, căci orice oprire într-o libărie nu are cum să nu te ducă pe aripile iubirii și aventurii. Acesta este și unul dintre motivele pentru care recomand ca traficul pe Strada Ficțiunii să fie intens, chiar dacă există riscul ca, uneori, să rămâi blocat în trafic și aici. Totuși, într-o librărie nu ai cum să te plictisești așteptând să înaintezi, nici nu-i pericol de enervare.
Aș mai fi continuat cu descrierea cărților din secțiunea Bestseller de pe Strada Ficțiunii, însă am fost oprită cu un zâmbet de către manageră, spunându-mi că e de ajuns, și-a făcut o părere. Încurajată de zîmbetul deschis, mi-am permis să-i sugerez că n-ar fi rău ca mirosul, încântător, de altfel, de cerneală proaspătă și hârtie, să fie amestecat cu un ușor iz de scorțișoară, mere coapte și cafea proaspăt măcinată, fiindcă aceste arome refac atmosfera caldă a căminului și vor reține mai mult timp cititorii în preajma cărților. Mi-a mulțumit pentru sugestie și mi-a spus……
Ei bine, aici vă las în voia imaginației și/sau proiecțiilor voastre. Ce credeți, am trecut cu brio interviul și am căpătat slujba de ghid pe Strada Ficțiunii?
Imi place mult Strada Fictiunii.