Hotul de cărti

….este de fapt, hoața. Una mică și dulcică foc. Nu m-am putut abține să nu mă minunez pe îndelete de frumusețea îngerească a unei fetițe.  Liesel, interpretată de Sophie Nélisse, așa o cheamă pe dulcica mea din Hoțul de cărți, un film de mare succes, adaptat după cartea de un succes la fel de mare, al cărei autor este  Markus Zusak. Filmul a fost nominalizat pentru 3 premii cul. Se pune. 

Acțiunea se petrece în anul 1939 într-o Germanie fanatic nazistă, iar naratorul nu este altcineva decât un personaj pe care-l vom întâlni toți în viața reală, mai devreme sau mai târziu. N-ați ghicit. Este Moartea. Dar nu vă panicați, nu ajută la nimic, după cum ne asigură chiar domnia sa la începutul filmului. Aflată în exercițiul funcțiunii chiar lângă Liesel – doar venise să culeagă sufletul fratelui ei – rămâne impresionată de frăgezimea fetei, probabil, și fata îi stârnește pentru prima dată curiozitatea: Moartea vrea să știe cum e să trăiești, așa că o însoțește pas cu pas pe Liesel și ne arată și nouă ce vede. 

Dar să trecem la intrigă. Prima carte furată de micuța hoață este Manualul groparului chiar de pe mormântul fratelui ei. În casa părinților ei adoptivi aceasta va fi cartea pe care va învăța să citească împreună cu papa, un bătrânel bonom și glumeț care nu uită să-i amintească fetei să aplice învățăturile din capitolul 6 atunci când îi va veni rândul să se întâlnească personal cu naratorul. Vă amintiți cine-i, da?

A doua carte furată este una din maldărul de cărți arse de adepții Fuhrer-ului, Omul invizibil de H.G. Wells. Papa are răbdare și timp să buchisească împreună cu fata aventurile nevăzutului. 

A treia carte furată este una din casa primarului, hmmmmm…..ceva cu Dreams carrier. Provocatoare, nu?

Scena care m-a impresionat cel mai tare a fost bătaia cu zăpadă în pivnița casei între mama, papa, fata și Max, evreul pe care l-au ascuns 2 ani de compatrioții lor mai puțin iubitori de evrei. E o scenă înduiosătoare, să aveți șervețele la îndemână pentru că este urmată și de un Christmas tot acolo, cu tot cu om de zăpadă. Îti redă speranța și încrederea în umanitate, nu alta.

Dar, cum naratorul trebuia să-și dea în petec și să treacă în centrul atenției, finalul e încărcat cu bombe, morți, ruine și praf. Liesel scapă – uite că și Moartea umblă cu favoritisme – și trăiește până la 90 ani. Ce face până atunci vă spune Moartea spre final.

Vizionare plăcută!