Știți povestea aceea cu tâlc în care iepurele se ia la întrecere cu melcul (sau o broască țestoasă, dar mie îmi plac mai mult melcii și sunt tot așa de înceți) și, contrar așteptărilor, este învins de melcul perseverent? Sigur că o știți, pe alocuri este folosită chiar ca metaforă terapeutică pentru a-i încuraja pe cei cu ritm de …melc.
Ei bine, vreau să vă spun că în vremurile de azi nu mai funcționează. Iepurele, oricât de distras de poftele lui ar fi și oricâte întreruperi ar face, tot ajunge înaintea melcului la linia de sosire. Pentru că îl ajută tehnologia. Da, tehnologia a venit în sprijinul iepurilor, nu al melcilor. Pentru că melcii înceți la minte și la fapte nu mai țin pasul cu ea și se culcă pe urechea că vor compensa neajunsul încetinelii prin perseverență sau relații, așa cum reușeau odinioară.
Cu un singur click iepurele cel rapid ajunge la capătul lumii și a pus bazele colaborării pentru proiectul pe care vrea să-l realizeze cu oameni competenți găsiți online, în timp ce melcul abia a reușit să schimbe o vorbă cu vânzătoarea de la chioșc. Și până găsește el offline partenerul pentru afacerea lui, iepurele a făcut deja primul milion de dolari (am scris dolari, de unde se deduce că mă gândesc la un iepure american, vedeți?).
Melcul ține legătura cu oamenii pe vechiul stil, cu scrisori caligrafiate frumos și e mândru că e conservator, că ține la obiceiurile de odinioară, că păstrează o anume tradiție. Și rămâne cu mândria, în general. La care mai adaugă câte o văicăreală ocazională că nu are succes, că lumea nu-l apreciază, că nu-i citește cartea pe care a migălit-o cu trudă, dar care nu are nimic original, că nu mai e respectat ca pe vremuri când scria la normă în ritmu-i caracteristic, că doar îl plătea și îl promova statul comunist.
Iepurele scrie rapid, are stil, originalitate, umor, vine cu subiecte și teme noi, nu perimate. Mintea lui n-a rămas în secolul trecut, ci s-a adaptat vremurilor de azi. Pentru că a fost flexibilă și deschisă la nou. Iepurele e sharuit pe rețele și diverse situri și devine cunoscut online. Faima în virtual este în curând urmată de faima în real, spre disperarea melcului care vegetează nostalgic pe amintirile vremurilor în care încetineala și lipsa de istețime nu era un impediment pentru a avea succes, în care trebuia să aibă doar “buletinul de București” ca să obțină un post căldicel, deși avea media cu mult sub alți colegi mai dotați ca el, dar cu domiciliul în afara orașului. Și după revoluție, tot melcul a beneficiat de poziții privilegiate fiindcă deja era călare pe ele și le ținea cu dinții. Iepurii, deși aveau o minte care circula cu viteza luminii și găseau rapid soluții benefice societății, au rămas în umbră. Până acum. Mai târziu, dar mai bine și mai târziu decât niciodată, începe să se ducă vremea melcilor. Și când iepurii vor ocupa toate locurile din față, poate va prinde și România viteza necesară pentru a ajunge din urmă Occidentul. Doamne-ajută!
