În orice sistem închis dezordinea, sau entropia, creşte întotdeauna cu timpul. Cu al te cuvinte, este o formă a legii lui Murphy: Lucrurile tind întotdeauna să meargă rău!
O ceaşcă intactă pe masă reprezintă o stare foarte ordonată, dar o ceaşcă spartă pe podea este o stare dezordonată. Se poate trece uşor de la ceaşca de pe masă din trecut la ceaşca spartă de pe podea din viitor, dar nu invers. Creşterea dezordinii sau entropiei cu timpul reprezintă un exemplu de sens al timpului, ceva care diferenţiază trecutul de viitor, dînd timpului o direcţie.
Există cel puţin trei sensuri diferite ale timpului. Primul este sensul termodinamic al timpului, direcţia timpului în care dezordinea sau entropia creşte. Apoi, există sensul psihologic al timpului. Aceasta este direcţia în care noi simţim trecerea timpului, direcţia în care ne reamintim trecutul, dar nu viitorul. În sfîrşit, există un sens cosmologic al timpului. Acesta este direcţia timpului în care universul se extinde, nu se contractă.
Tocmai am văzut filmul despre viața lui Stephen Hawking și mi-a plăcut. Nu e cel mai incitant film dar cel puțin afli ceva despre viața unui mare savant.
Interesant exemplul cu cana, foarte explicit 🙂
Am vazut si eu filmul cu viata lui Hawking destul de recent, numai ca nu am avut timp sa-i fac recenzia. De la o vreme ma pasioneaza filmele inspirate din viata reala.
iNTERESANTA filozofia timpului, am gustat si putina filozofie intr-o zi de luni.Sa ai o saptamana frumoasa!
Multumesc, sper sa fie mai frumoasa si mai linistita incepand de…azi, fiindca pana acum a fost putin cam stresanta. O zi faina si tie!
Tocmai am văzut filmul despre viața lui Stephen Hawking și mi-a plăcut. Nu e cel mai incitant film dar cel puțin afli ceva despre viața unui mare savant.
Interesant exemplul cu cana, foarte explicit 🙂
Am vazut si eu filmul cu viata lui Hawking destul de recent, numai ca nu am avut timp sa-i fac recenzia. De la o vreme ma pasioneaza filmele inspirate din viata reala.