Spiritul de frondă si pasivul-agresiv

Ați auzit vreodată pe cineva lăudându-se că are sau a avut o atitudine de frondă față de autoritate, în special față de cea paternală? Ei bine, fiți în gardă față de asemenea persoane, fiindcă atitudinea de frondă i-a învățat (pe unii, încă de mici) să devină pasiv-agresivi în relațiile cu oamenii, dat fiind că nu se puteau opune fățiș autorității parentale – și să relaționați cu unul din aceștia este unul dintre lucrurile cele mai nasoale care vi se pot întâmpla. 

sursa: deviantart.com

sursa: deviantart.com

Pasivul-agresiv nu-ți va spune niciodată că are ceva împotriva ta, ci se va apropia de tine cu un zâmbet pe buze și cu un cuțit lung (sau un pistol!) ținut strâns la spate. Pe care ți-l va înfige imediat ce te întorci cu spatele și prinde unghiul favorabil. Să nu îți închipui că nu are răbare să aștepte, are cât toată comunitatea la un loc. Stă la pândă și ani întregi dacă e cazul și își calculează mișcările cu precizie.

Nu te obosi să-i reproșezi ceva atunci când te lovește prima dată  (de obicei afli din altă parte că el ți-a făcut-o sau mult mai tâziu) fiindcă va nega și o va face atât de vehement, încât e posibil chiar să te convingă că e nevinovat ca lacrima.

Comportamentul lui are rădăcini adânci (cum spuneam la început, în spiritul de frondă față de autoritatea tatălui) și nu îl vei vindeca tu (de fapt, am mari dubii că este vindecabil). Ar fi mai bine să te îndepărtezi de el, dar, dacă e musai să continui relația și nu îți permiți să o întrerupi, ia-ți măsuri de precauție. 

Pasivul-agresiv este periculos în primul rând fiindcă e tăcut și nu-ți reproșează nimic direct. Uneori n-o face fiindcă nu se pricepe să vorbească, se inhibă și nu știe să-și expună punctul de vedere. Aproape că ți se face milă de el, însă, atenție, pasivul-agresiv urăște să-ți fie milă de el mai mult decât orice și e posibil să clocească un plan macabru de răzbunare numai pentru că ți-ai permis să-ți fie milă de el.

Dacă l-ai rănit vreodată (oh, și e așa ușor de rănit fiindcă are și un ego cât casa și reacționează urât la orice critică, indiferent cât de constructivă este) își va ascunde sentimentele cu grijă și se va retrage în colțul lui să pună la cale pe îndelete răzbunarea. La început se va apropia încet-încet și va încerca să-ți provoace sentimente pozitive față de el și – dacă ești genul deschis și sincer – imediat vei cădea în plasa urzelilor lui.

Te va lăsa până vede că ți-ai prins bine urechile în farmecul lui și, când ți-e lumea mai dragă, va începe să se sustragă sub diverse pretexte. Sau fără. De preferință, va încerca să răstălmacească ce-ai spus și va da vina pe tine, tu ești vinovat că ai zis asta și asta și, drept urmare, el nu are încotro și se retrage. Face asta, totuși, numai când vede că prezența lui ar însemna ceva în viața ta și vei suferi dacă pleacă, de aceea e bine să fii foarte reticent în a-ți încredința inima unui pasiv-agresiv. 

Se poate chiar vorbi despre cronicizarea atitudinii de pasivitate agresivă, dacă a început să manifeste această atitudine încă de mic. La început a fost pasiv-agresiv față de autoritatea paternă sau maternă, nu și-a confruntat părintele direct, dar i-a jucat diverse feste. Unii copii refuză să  învețe tot ca urmare a unei atitudini pasiv-agresive față de părinți și dezvoltă ulterior și complexe de inferioritate. Atunci chiar iese un cocktail de toată …scârboșenia.

 

Cum faci față unui pasiv-agresiv dacă ești nevoit să interacționezi cu el, totuși, sau dacă ții la el destul de mult încât să nu renunți până nu faci tot posibilul să-i schimbi atitudinea?

 

1. În primul rând, nu-l lăsa să preia controlul asupra relației prin toanele și ifosele lui. Pune-i limite și spune-i direct că aștepți să ia o atitudine directă față de cererile tale, în așa fel îl ajuți să ia o decizie de care să se considere responsabil. În general, pasiv-agresivii nu vor să fie responsabili pentru nicio decizie, ca să poată da vina pe tine când lucrurile merg prost sau când le vor face ei să meargă prost.

2. Dacă este posibil, comunică cu el prin scris, astfel îl vei putea confrunta cu ceea ce a spus, una din metodele lui fiind aceea că va spune ceva făcându-te să acționezi într-un fel pe baza spuselor lui, apoi îți va reproșa comportamentul negând că el ți-ar fi spus ceva în sensul acela. Dacă nu poți comunica prin scris, vorbește cu el având a treia persoană de față. 

3. Folosește persoana a doua singular sau plural după caz, atunci când îi reproșezi ceva, ca să simtă că este responsabil pentru ceea ce a zis sau a făcut. Sau n-a făcut. De exemplu, dacă a rămas stabilit că trebuie să pună plicul la poștă azi și el nu l-a pus, deși ți-a promis și știa cât de important este, dar fiindcă v-ați certat anterior, profită de situație și, în loc să-ți spună că nu vrea, se arată inițial foarte îndatoritor, tu chiar îți faci procese de conștiință că ai avut gânduri negative față de el și poate nu merita, dar peste câteva ore se întoarce cu cea mai nevinovată față și-ți spune candid: Am uitat! 

4. Confruntă-l cu consecințele faptelor sale. Pentru simplul motiv că el nu catadicsește să fie onest față de tine și să-ți arate deschis ostilitatea, ca astfel să poți fi pregătit să-l înfrunți, nu trebuie să procedezi și tu la fel. Spune-i clar ce are de pierdut dacă se mai comportă așa și te plimbă cu zăhărelul. Iar dacă nu-și schimbă atitudinea, procedează în consecință. E o greșeală să-i tolerezi pasiv-agresivului tertipurile, fiindcă el nu va învăța nimic din asta. 

5. Arată-i că ai înțeles ce “as” are el în mânecă și că nu te poate manipula cum are chef. Scoate-l cât mai urgent din inimă și pune-l să doarmă  așa cum și-a așternut. 

 

Leave a Reply

  1. Pingback: Bun De Citit