• Editorial
  • Cărti
  • Filme
  • Evenimente culturale
  • Interviuri
  • Despre
  • Privacy Policy
facebook
rss
twitter
  • Home
  • Viata pozitivă
  • Viata educatională
  • Viața cotidiană
  • Viata sănătoasă
  • Viata culturală
  • Viata spirituală
BREAKING NEWS
Coruptia ucide, da. Dar cu complicitatea noastră. COLECTIV după 5 ani.
Ziua Internatională a cărtii
jurnal din anii 70
Cum să-ti întăresti sistemul imunitar
Despre asertivitate
Radiografia psihodinamică a iubirii de transfer la personalitatea isterică
Covid-19, ucigasul invizibil
Recenzie de carte: Jurnalul Annei Frank
O poveste de dragoste cu reţete
Corectitudinea si hărnicia = handicap social în România
Sfaturi pentru o viată sănătoasă si lungă
Semnificatia Crăciunului
Citate din Alain de Botton
Redactorul şef Psychologies nu prea le are cu argumentarea
Apendicita acută şi cronică

The Philadelphia Experiment

Comentarii: 0

philFilmul The Philadelphia Experiment pornește de la zvonurile lansate la jumătatea secolului trecut despre un presupus experiment efectuat de armata USA la 28 octombrie 1943 în Philadelphia, în cursul căruia nava militară USS Eldridge a fost invizibilă și chiar ar fi călătorit preț de vreo 10 secunde undeva în timp și spațiu spre Norfolk. Se pare că experimentul s-a bazat pe aplicarea forței eletromagnetice pentru a ascunde navele de radar și, după ce inițial a fost negat vehement, Marina USA a recunoscut în final că ar fi fost implicată în niște experimente în anul 1943 cu nava respectivă. Oricum, acesta va rămâne în istorie ca primul experiment reușit de teleportare, deși cercetătorul care s-a ocupat cu strângerea dovezilor,  Morris K. Jessup, s-a sinucis chiar în preajma publicării lor. Stranie coincidență, nu?

Intriga filmului are și o componentă romantic-zaharoasă – cum stă bine oricărui film american științifico-romantico-fantastic – cu un cuplu drăguțel, dar șters până la plictiseală, care trăiește o love story de groază, după părerea mea.

Drept să spun, n-am avut răbdare să văd partea a doua secundă cu secundă, așa că am sărit peste fazele spectaculoase cu pușcări, teren minat, șocuri electromagnetice și urmăriri ca-n filme. Îmi doresc să prind ziua în care regizorii vor înțelege că nu mai impresionează pe nimeni cascadoriile lor și vor imagina o modalitate simplă și eficientă prin care să spună …și acum bla-bla-bla, eroul și eroina au învins forțele oculte (întotdeauna sunt așa, nu?) fără să ne mai bârâie la cap cu scene greu credibile. De exemplu, scena în care tipii buni: teleportatul, nepoata și inginerul proiectului sunt turuiți cu o mitralieră ultimul răcnet și nu sunt nimeriți de la câțiva metri, zău că-mi provoacă greață. Adică ai tu echipament pușcător ultramodern, ești pregătit în trupe speciale, ești într-o mașină mult mai bună decât a celor pe care-i urmărești, care zboară practic la numai câțiva metri în spatele lor….și totuși nu reușești să nimerești nici măcar un cauciuc din mașina ălora, bașca oamenii din ea! Pe bune?? A, da, în sfârșit, inginerul e rănit, nu de alta, dar eroul trebuie să învingă singur, n-are nevoie de ajutor, așa că trebuia să-i scoată ajutorul din prim-plan. Mă lași?!

Filmul se termină cu happy-end, aka fotografii de la nunta eroilor și cu bunicul teleportat din ’43, rânjind voios și adus de zile, căutând prin frigider bidonul cu lapte de la Costco, probabil.

Dincolo de scenariul tras de coadă, pe mine m-a impresionat sâmburele de la care a pornit această istorie, pe care eu, ei bine, o cred adevărată. Nu cred că e imposibil să ne putem teleporta într-o zi, ba chiar să călătorim în timp. Nu e asta fascinația omului dintotdeauna? Există vechi legende care vorbesc despre călătorii ale unor indivizi mai aleși în lumea zeilor. Pentru posibilitatea călătoriei în viitor există deja argumente științifice, gen fenomenele de dilatare temporală din teoria relativității restrânse și fenomenele de dilatare temporală gravitațională din teoria relativității generale. Mai lipsesc experimentele îndrăznețe care să valideze aceste presupuneri. Și, desigur, cobaii (in)voluntari. Aici, da, ar fi o problemă, poate chiar două, una de etică și alta de classified files. Dacă Morris K. Jessup nu se sinucidea fix când să ne furnizeze dovezile, acum nu mai scriam p-acilea, ci mă teleportam pe Everest.


About the Author
Îmi plac lucrurile complicate, cât mai complicate.
  • google-share
Previous Story

Detectivii din Louisiana (3)

Next Story

Awaken (sau când dragostea învinge moartea)

Related Posts

6

Cold Mountain (2003)

Posted On 07 Sep 2015
, By admin
3

Filmul de sâmbătă seara: Thelma and Louise

Posted On 11 Jul 2015
, By admin
5

Filme inspirate din realitate: Căpitanul Philips

Posted On 21 Feb 2015
, By admin
6

Mommy (2014)

Posted On 29 Jan 2015
, By admin

Lasă un răspuns: Cancel reply

*
*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

VDZ

Categorii

Arhiva

Sponsori

banner
banner

Vrei sa fii listat aici?

Mai multe detalii...

Tasty Bakings

http://tastybakings.com/

Vacanta ideală

Părerea cititorilor

  • Mihail Lungu on Ziua Internatională a cărtii
  • admin on Ziua Internatională a cărtii
  • Mihail Lungu on Ziua Internatională a cărtii
  • Laura C. on Redactorul şef Psychologies nu prea le are cu argumentarea
  • Diana on Redactorul şef Psychologies nu prea le are cu argumentarea

Recent Posts

  • Coruptia ucide, da. Dar cu complicitatea noastră. COLECTIV după 5 ani. October 31, 2020
  • Ziua Internatională a cărtii April 23, 2020
  • jurnal din anii 70 April 23, 2020
  • Cum să-ti întăresti sistemul imunitar April 17, 2020
  • Despre asertivitate March 13, 2020