Aprilie, 23 este ziua internațională a cărții, așa cum a stabilit organizația UNESCO acum 25 de ani (prima manifestare a avut loc în 1995).
Îmi place să citesc. Cărțile deschid orizonturi chiar mai largi decât călătoriile, căci atunci când pășești pe alt tărâm la propriu nu devii dintr-odată mai luminat numai din cauza asta, mai ales dacă nu observi decât lucruri care țin de banalitatea vieții cotidiene. Dar când pășești pe tărâmuri literare, mintea ta se conectează la ele, înveți cum gândesc alți oameni, cum iubesc, cum reacționează, ce îi face să ticăie, chiar poți vedea cu ochii minții locurile descrise într-o carte bună. Nu ți s-a întâmplat niciodată să mergi într-un loc și să ți se pară cunoscut? Mie da. Și când m-am concentrat să-mi aduc aminte cum de cunosc locul, am realizat că îl imaginasem citind o carte.
Sărbătoresc în felul meu această zi, citind câteva pagini din Lumea de ieri de Stefan Zweig și din Diary of a Soul (jurnalul unui suflet) de Pennar Davis, un locuitor al Țării Galilor.
Îmi place cum descrie Zweig lumea lui de ieri din Europa interbelică. Traiul tihnit și mulțumirea de sine erau ceva de la sine înțeles în societatea burgheză vieneză. Aproape că simți și tu, ca cititor, relaxarea mentală pe care ți-o dă siguranța zilei de mâine. O relaxare care-ți permite să fii creativ. Nu-i de mirare că cele mai multe opere s-au scris și compus în acea perioadă.
Jurnalul unui suflet e o carte mai ales religioasă, căci Pennar Davies este un preot care se luptă în fiecare zi cu demonii săi, citind scriptura și raportându-și viața la normele ei. E răscolitor să vezi cât de mult erau preocupați preoții de un trai în acord cu Scriptura în același interval de epocă pe care-l descrie și Zweig. Dar pe când Zweig își trăia curiozitatea în barurile și bistrourile din Berlin, Paris și Viena interacționând cu scriitori și pictori de renume ai epocii, viața lui Pennar se învârte într-un cerc mult mai restrâns, preocupat să-și ajute semenii, nu să-i studieze pentru a putea scrie despre ei.
Doi oameni care au trăit în același timp, dar la care s-au raportat atât de diferit. Unul dintre ei s-a sinucis pentru că nu s-a putut adapta la prăbușirea lumii lui așa cum o știa el. Ghiciți care dintre ei?
Stefan, nu Stepan.
Aveți dreptate, am corectat. Mulțumesc pentru atenționare.
Scuze pentru comentariul ultrascurt care poate părea nepoliticos şi “despicător de fire de păr”, am vrut doar să verific la repezeală dacă aici funcţionează comentariile.
Ziua internationala a cartii imi reaminteste sa recunosc cartile nu doar pentru ceea ce fac pentru mine, ci si pentru ceea ce pot face pentru altii. Asa ca ii sfatuiesc pe toti cititorii sa sarbatoreasca aceasta zi prin a citi cate o carte, chiar daca nu stiu de ce data e.