Redactorul şef Psychologies nu prea le are cu argumentarea

Am citit recent un editorial al Iulianei Alexa, redactorul şef al revistei Psychologies, despre modificarea Constituţiei şi discriminarea cuplurilor gay şi am rămas stupefiată de modul în care a înţeles să-şi argumenteze poziţia. Nu a respectat regulile unui dialog civilizat şi nici pe cele ale argumentării logice. Articolul pare scris la nervi şi e plin de erori logice, iar recomandarea pe care o face Iuliana Alexe domnului Grapa de “a lua un calmant”, i-ar fi prins bine şi ei înainte de a-l scrie. 

Pe scurt, Iuliana Alexa tună şi fulgeră împotriva senatorului Sebastian Grapa, care, pare-se, şi-a exprimat tranşant poziţia în problema căsătoriilor cuplurilor gay şi a drepturilor lor de a înfia copii. Senatorul s-a exprimat împotriva acestor drepturi ale lor. Nu vreau să mă amestec în această polemică, nici să-mi exprim un punct de vedere oficial cu privire la această problemă. Personal, sunt mare iubitoare de libertate şi sunt de acord ca toată lumea să beneficieze de cât mai multe drepturi, atât timp cât nu limitează drepturile altora, bineînţeles. 

Să vedem ce greşeli de argumentare face redactorul şef Psychologies:

1. Eroare logică – ad hominem, atacul la persoană– Etichetarea oponenţilor.  Total nepermis într-un dialog civilizat. Chiar dacă nu-ţi convine ce susţine oponentul tău, trebuie să aduci argumente logice, nu să-l etichetezi sau să faci aluzie la capacitatea sa intelectuală.

Iuliana Alexa se exprimă astfel: 

“Dumnezeu, LGBT, modificarea Constitutiei si trei senatori saraci cu duhul…

In mintea dumisale plina de contradictii senine si absurditati

“…asa cum dvs, in mod particular, sunteti brunet (si stupid).”

“Mai spuneti, bombardand lumea cu tampenii:…” 

Este inadmisibil ca un redactor şef al revistei Psychologies să-şi înceapă discursul argumentativ cu asemenea afirmaţii, căci  făcând aşa nu demonstrează decât că nu-i depăşeşte deloc pe Sebastian Grapa şi ceilalţi senatori cărora se adresează, ba, mai degrabă arată că i se potrivesc ei însăşi toate afirmaţiile pe care le face despre ceilalţi.

2. Eroare logică – promovarea opiniei personale drept criteriul adevărului.  Iuliana Alexa îi reproşează senatorului că:

“Ati avut vreo vreo conversatie cu Dumnezeu si v-a spus El care e „cea mai mare realizare pe care o lasa omului“? Stiti dvs sigur care-i aia?”

Sigur că senatorul nu ştie intenţia lui Dumnezeu, dar, să-mi fie cu iertare, nici Iuliana Alexa n-o ştie.

Iar părerile ei personale în ceea ce priveşte realizările măreţe ale oamenilor (căci a deviat subiectul de la Dumnezeu la oameni doamna respectivă) nu interesează pe nimeni şi nu pot constitui un argument valid în acest caz. Toată lumea are dreptul la opinii personale, inclusiv Sebastian Grapa. 

3. Eroare logică: Comparaţie inconsistentă şi fără legătură cu subiectul

Mai mult, Iuliana Alexa dă în domeniul ridicolului atunci când îi reproşează lui Sebastian Grapa că el n-ar fi putut inventa vreodată computerul. Dar de ce ar trebui comparate realizările lui Grapa cu cele ale lui Alan Turing?

De ce nu s-a întrebat stimabila Alexa pe ea însăşi de ce nu a inventat computerul, dacă tot avea chef de nişte comparaţii total aiurea? De ce nu-şi vede limitele proprii şi nu permite altuia să aibă aceleaşi limite de care dovadă ea însăşi? Nu se numeşte oare asta ipocrizie? 

Faptul că există homosexuali care au realizări notabile nu poate constitui un argument valid în favoarea copulaţiei cu persoane de acelaşi sex. Dacă realizările notabile ar fi un argument pentru viaţa sexuală, atunci comunitatea LGTB nu şi-ar câştiga niciodată drepturile, căci există mult mai mulţi heterosexuali care au realizat lucruri măreţe şi le-ar putea impune  alegerea lor. Iar “homosexualii sadea”, cum îi numeşte Alexa, nu datorează geniul lor orientării sexuale, că doar şi-au folosit capul, nu fundul, atunci când au scris opere măreţe sau au inventat computerul. 

4.  Eroare logică: Falsa atribuire (apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a susţine un argument).

Iuliana Alexa afirmă despre copiii înfiaţi de cuplurile gay:

“Majoritatea studiilor facute in tari dezvoltate arata ca acei copii adoptati de cupluri gay nu au probleme psihice…”

Deşi face apel la surse externe, NU CITEAZĂ NICI MĂCAR UN SINGUR STUDIU care să arate aşa ceva. Şi nici nu ar avea cum să citeze vreun studiu relevant pentru că ar trebui ca cercetările să se facă pe durata unei întregi generaţii (70-80 ani), altfel n-ar fi valide. Probleme psihice cauzate de o copilărie traumatizantă pot apărea şi mult mai târziu în viaţă, atunci când acei copii intră în relaţii intime sau devin ei înşişi părinţi. Iuliana Alexa afirmă lucruri pe care nu are cum să le verifice şi confundă probabilitatea cu realitatea. 

5. Erori logice – Generalizare şi jumătate de adevăr.

Iuliana Alexa atacă argumentul majorităţii adus de doamna Câmpeanu şi afirmă că ar trebui să ignorăm părerea milioanelor de petiţionari pentru că o prostie rămâne prostie, indiferent câţi o susţin. Da, aşa e,  dar ea spune numai o jumătate de adevăr, căci gândirea de grup poate fi doar UNEORI greşită, nu întotdeauna, aşa cum generalizează Alexa. Nu putem deduce că cei 3 milioane de petiţionari sunt greşiţi numai fiindcă un grup de nazişti au greşit cândva demult. Sau fiindcă ea a decis să numească prostie opinia majorităţii.  Trebuie să demonstreze de ce opinia lor e “prostie” – deşi nu sunt de acord cu folosirea termenului pentru opinii –  şi să vină cu argumente logice. 

Ironia sorţii face ca ea însăşi să se încadreze aici, căci tot gândire de grup demonstrează, numai că este vorba despre grupul gay, la care aderă chiar aşa cum spune, iraţional, căci se vede clar că este foarte implicată emoţional. 

6. Eroare logică: Argumentul cauzei singulare. Iuliana Alexa consideră că există o singură cauză a comportamentului gay. 

“A fi gay e o particularitate biologica, asa cum dvs, in mod particular, sunteti brunet (si stupid).” (halal exprimare de redactor şef). 

Mă întreb dacă Iuliana Alexa crede în mod sincer asta despre toţi. Chiar nu a auzit de oameni bisexuali? Sau gay care au început viaţa ca heterosexuali dar au virat pe invers findcă aşa au ales, nu fiindcă aveau o particularitate biologică anume? Chiar nu a auzit de persoane care au început viaţa sexuală ca gay dar au virat apoi spre heterosexualitate? Dacă ar fi fost o particularitate biologică, unui gay i-ar fi imposibil să fie şi altfel. 

Reinventăm roata de la căruţă şi suntem geniali pentru asta??

Nu am mai ascultat de mult ştirile pe Protv, fiindcă Realitatea le prezintă mult mai bine şi mai realist. Cel puţin până acum nu mi-au stricat impresia. Dar seara aceasta am nimerit pe Protv să aud cum s-a sărbătorit Ziua Naţională a României pe teritoriul ei şi am zis să nu mai schimb, că n-o fi foc. Nu m-or minţi chiar de Ziua României!

N-am avut parte de prea multe imagini din ţară, căci canalul prezenta nişte români împliniţi şi renumiţi. Am auzit de actorul român Sebastian Stan, de neurochirurgul  Ştefan Mindrea, care a venit în ţară şi a înfiinţat o clinică unde operează, apoi de Cornel Amariei, chipurile mare inventator, care lucrează la scoaterea unor ochelari pentru orbi, iar aceştia au acum, chipurile graţie lui, o şansă să “vadă parţial” şi să plece în lume fără baston şi fără însoţitor. El speră ca aceşti ochelari să fie gata în cel mult 2 ani de zile, după care bieţii nevăzători o vor duce mai bine. 

M-a intrigat puţin încă de atunci faptul că reporterul a specificat că tehnologia folosită la ochelari este “similară cu cea pe care compania pentru care lucrează [Cornel Amariei] o testeaza în România pe maşinile care, în viitorul apropiat, se vor conduce singure” ceea ce înseamnă că nu el a inventat tehnologia, ci compania…..şi atunci ce a inventat el?  Forma ochelarilor??

Şi m-a intrigat şi faptul că mesajul redactorului Protv s-a încheiat cu “Pentru noi, restul, e important şi că putem spune ca pe invenţiile sale scrie “Fabricat în România”.” 

Atât???? Păi, dragilor, fabricat în România scria şi pe costumaşul pe care l-am cumpărat din Portland, USA acum 17 ani, fabricat în România scrie şi pe caserola de ciuperci care este exportată în Europa sau mai ştiu unde. Ce mare realizare ar fi că ar scrie pe ochelarii “inventaţi” de  Cornel Amariei – asta dacă reuşeşte să-i termine şi îi dă compania voie să-i folosească tehnologia; iar dacă îi dă înseamnă că ar fi de fapt produsul companiei, nu? – fabricat în România? Eu mă aşteptam la ceva de genul “invenţie patentată în România”. 

În fine, opresc emisiunea şi purced în a face cercetări pe internet în limba engleză, desigur, căci autorul articolului zice că “Un antreprenor britanic il descrie drept “inspaimantator” (pe Cornel Amariei, adică). Ia să văd eu cu ochii mei ce zic britanicii, că doar ştiu şi eu engleză!

Când colo, SURPRIZE, SURPRIZE!

Ochelarii care ajută nevăzătorii să vadă sunt deja inventaţi încă de anul trecut chiar de către cercetătorii britanici, oameni de ştiinţă de la Oxford, şi…nici urmă de Cornel Amariei printre ei.

SmartSpecs,  aşa se numesc aceşti ocelari, folosesc tehnologia 3D dezvoltată de xbox pentru a captura imagini reale. “Imaginile sunt apoi puse în contrast ridicat și afișate pe un ecran în fața ochilor utilizatorului. Lucrurile întunecate devin negre, în timp ce lucrurile strălucitoare devin albe. Obiectele din depărtare sunt, pur și simplu, șterse pentru a reduce confuzia vizuală.” (citat din http://www.smithsonianmag.com/innovation/these-glasses-could-help-blind-see-180955797/). Crystal Clear! Iar data apariţiei este: 13 iulie 2015! Iar prototipul arată super! 

De asemenea, publicaţia britanică Daily Mail a publicat încă de pe 1 noiembrie 2015 ştirea despre ochelarii minune care ajută nevăzătorii să trăiască mult mai bine, deci aceştia nu trebuie să se uite lung după  Cornel Amariei să termine şi el “invenţia”. Articolul se numeşte “Invented in Britain: The brilliant new Star Trek specs which are helping blind people to see”.  Crystal Clear, right?

Surprinzător, dar se pare că britanicii nu numai că  n-au rămas muţi de uimire, dar i-au luat-o mult înaintea lui Cornel Amariei. Şi atunci de ce Protv anunţă cu surle şi trâmbiţe că avem un român genial, care se chinuie să inventeze ceva inventat deja de alţii şi încă mult mai bine? 

Mă întreb, oare echipa Protv a rămas în pană de idei de a venit cu asemenea ştire?  I-a plătit bine Amariei să-i aducă osanale? Are pe cineva care lucrează acolo şi-l promovează? Că bag samă la ei cam aşa se fac ştirile.

Ei, uite, de asta mă uit eu la ştiri pe Realitatea, şi nu pe Protv! 

Cum să-ţi vopseşti părul singură

Vopsitul părului este una dintre tehnicile pe care orice femeie deşteaptă trebuie să şi le însuşească la un moment dat în viaţă, mai ales dacă are alergie la saloanele de înfrumuseţare sau ceva pitici pe creier (care îi şoptesc tot felul de pericole la care s-ar expune într-un loc în care se folosesc aceleaşi ustensile la nşpe mii de persoane). Şi cum nu numai tehnica e importantă, ci şi vopseaua folosită, posibilitatea ca o femeie să piardă mare parte din viaţa sa preţioasă încercând diverse branduri creşte exponenţial cu neîncrederea acesteia în reclame sau în poveştile altora.

Dar cum eu nu fac parte din tagma sus-amintită, chiar doresc să aud poveşti de succes cu vopseaua voastră de păr şi cu tehnica folosită, căci am ajuns la acel punct  în care e necesară o schimbare radicală în acest sub-domeniu important al vieţii mele de femeie. Aşa că vă invit să faceţi fapta voastră bună pe săptămâna aceasta şi să mă contactaţi urgent cu orice sfat sau tehnici de securitate aţi avea despre vopsitul părului. Mă interesează mai ales să aflu ce tip de vopsea ţine cel mai mult şi cum reuşiti voi să vă vopsiţi părul singure acasă, fără să vopsiţi şi baia în acelaşi timp în aceeaşi nuanţă.

Până atunci, vă las la îndemână unul dintre tutorialele despre cum să-ţi vopseşti singură părul acasă, care mi-au atras atenţia prin claritate şi concizie. Tipa foloseşte L’Oreal Paris, o cremă de vopsit pe care am tot folosit-o şi eu, dar care, din păcate, pe părul meu aspru şi gros nu ţine prea mult, nicidecum permanent, motiv pentru care am decis să încerc şi altceva.

Psihologii neamului si piticii lui Mihnea Rudoiu

piticicAm citit de curînd pe situl contributors.ro o mizerie de  articol scris de Mihnea Rudoiu intitulat “De ce nu mi-as relaxa piticii pe divanul psihologilor neamului”. Articolul este nu numai prost documentat și argumentat, dar conține și un pleonasm de toată jena pe care nici măcar elevii din clasele primare nu-l mai fac ( “… a-şi aduce aportul în domeniu prin articole ştiinţifice”) plus un dezacord gramatical (“mă-sa şi tac-su la plod). Nu mai zic de exprimări degradante și jenante de genul “marţafoilor şi pupezelor” (referindu-se la anumite categorii de OAMENI) care nu-i fac cinste nici dumnealui, nici sitului contributors.ro. El cum s-ar simți să fie numit așa? Că nu-mi pare că se deosebește prea tare de cei pe care îi ridiculizează.

Este inadmisibil pentru un scriitor  să facă asemenea greseli de exprimare pe un site cu pretenții (sau cel puțin așa credeam), în condițiile în care “a-și aduce aportul” este unul dintre cele mai des semnalate pleonasme pe toate canalele, și în conditiile în care autorul pretinde unei anume categorii profesionale articole științifice pentru a-i lua în considerare profesionalismul, desi el însuși nu știe nici măcar să scrie corect, că de articole științifice nici nu poate fi vorba, dar are pretenția să-l citim și să-i luăm de bune spusele.

Și ceea ce e mai grav e că nu are circumstanțe atenunate, căci porumbelul nu i-a scăpat în timpul unei discuții încinse în care n-a avut timp să reflecteze la modul cum se exprimă, nici nu e un student care a scris un eseu pe ultima sută de metri și-l predă profesorului neverificat fiindcă nu mai are timp, nu, domnul Rudoiu a avut timp berechet să verifice ce și cum a scris înainte de a plasa articolul pe site. Dacă asemenea scăpări pot fi trecute cu vederea unui blogger oarecare, ele nu pot fi ignorate în cazul unui scriitor, și mai ales nu atunci când îi ridiculizează pe alții. 

Totuși, trebuie să recunosc că Rudoiu a făcut două afirmații cu care sunt de acord: faptul că are pitici (deși mă întreb de ce n-a mers să-i trateze, ci i-a lăsat să se desfășoare liber) și faptul că… a rămas prost

“Asta se întâmplă, fireşte, de când am rămas prost văzând câţi psihologi pe metru pătrat a dat ţara în ultimii ani.” (Mihnea Rudoiu)

Să analizez putin aberațiile pe care le susține Mihnea Rudoiu:

  •  Dumnealui afirmă că există “mai mulţi specialişti decât persoane ce au nevoie de asistenţa lor”, referindu-se la psihologi, deși nu are habar nici de numărul de specialiști acreditați, nici de cel al celor care au nevoie de asistența lor. Nici nu ar avea cum să știe cine are și cine nu are nevoie de ajutorul psihologilor, din moment ce nu are cunostințele necesare să evalueze această nevoie și nici nu cred că toată populația României i s-a confesat lui Mihnea Rudoiu, ca să știe cum stau lucrurile.

Mai mult, dumnealui nu știe nici care este diferența dintre un absolvent de psihologie și un psiholog. Absolventul de psihologie nu este psiholog. Numai după ce absolventul a îndeplinit toate condițiile impuse pentru a accede la acest titlu va primi acreditarea de la Colegiul Psihologilor. Că există mulți absolvenți de psihologie e adevărat, dar asta nu e o crimă. De altfel, în toate domeniile există inflație de absolventi, chiar și în științele politice, iar de scriitori fără talent nu mai amintesc, inflație ca niciodată. 

Pe urmă, categoriile mentionate de Mihnea Rudoiu (sculeri matrițeri și coafeze) au tot dreptul de a-și umple CV-ul cu ce studii vor, iar daca Mihnea Rudoiu “rămâne prost” din cauza aceasta, e strict problema dumnealui. Eu îi doresc să se deștepte într-un final și să accepte faptul că oamenii au dreptul să facă ce vor, chiar să și studieze și să-și ia diplome cu nemiluita, și nu ar trebui să fie ridiculizați din pricina aceasta.  Are coafeza mea are diplomă de psiholog? Bravo ei! Lucrul acesta nu poate decît să mă bucure, căci înseamnă că în timpul petrecut la coafor am parte de o conversație interesantă. Ceva-ceva tot i-a rămas ei din anii studenției. Și nu, nu este treaba coafezelor sau a sculerilor matrițeri să verifice credibilitatea facultăților (dacă sunt de doi bani sau nu, după cum se exprimă Rudoiu) ci a Ministerului Educației. Iar dacă Ministerul Educației aprobă diplomele emise de o facultate și Rudoiu nu e de acord cu acestea, ar trebui să facă plângere oficială acolo, nu să ia ăn derâdere coafezele și sculerii matrițeri/ 

  • În al doilea rând, Mihnea Rudoiu pomenește de o “prăpastie fundamentală între pregătirea unui psiholog pe timpul răposatului şi cea actuală, în special cea din ultimii 15 ani”, el ridicând în slăvi pregătirea psihologilor pe vremea comuniștilor. Însă Rudoiu nu realizează că pe vremea “răposatului” studenții nu aveau acces la literatura de specialitate internațională, ci învățau după manuale acceptate de comuniști. Să mai spun de ce acestea nu asigurau o pregatire adecvată specialiștilor din domeniu? Oare Mihnea Rudoiu nu poate gandi singur diferența dintre bibliografia pusă la dispozitie în ultimii 15 ani psihologilor si cea de pe vremea comuniștilor? A intrat prin librării măcar (dacă nu prin biblioteci) în ultima vreme să vadă câte cărți de psihologie sunt puse la dispoziția tuturor? Existau ele pe vremea răposatului
  • În al treilea rand, Mihnea Rudoiu face afirmații defăimătoare despre pregatirea unor cunostințe de-ale dumnealui, probabil, fără a avea onestitatea de-și argumenta afirmațiile. Orice prost poate să acuze pe oricine, dar numai un om inteligent poate să argumenteze acuzațiile. El zice: 

“…după ce am cunoscut câţiva psihoterapeuţi, am fost nevoit să mă întreb – se pare că am dezvoltat o tendinţă obsesiv compulsivă de a mă întreba non-stop câte ceva – cât de SERIOASE sunt stagiul şi terapia de dezvoltare personală şi cât de SERIOASĂ e practica făcută inaintea obţinerii atestatului, nu de alta, dar pregătirea lor, aşa cum se înfăţişa ochilor mei amatori...”

De ce ar trebui sa-l cred pe Mihnea Rudoiu că pregătirea acelor oameni lasă de dorit, în condițiile în care nu le spune numele și nu dă detalii despre felul în care se “înfățișa” înaintea ochilor lui AMATORI această pregătire? Și dacă ochii lui sunt amatori, cum el însuși declară, cum de și-a dat seama că pregătirea respectivilor nu era serioasă? Nu am oare dreptul să cred că e amatorism tot ceea ce afirmă el? Nimic documentat, nici argumentat, numai frustrări – un articol superficial, cum bine l-a etichetat un comentator. 

 În continuare, Mihnea Rudoiu afirmă cu tupeu: 

“Trăind într-o lume a aparenţelor, în care contează fiecare detaliu prin care încercăm să convingem că imaginea promovată e autentică…

DA, domnule Rudoiu, vă dau dreptate,  fiecare detaliu contează, inclusiv faptul că faceți pleonasme pe care nici elevii de gimnaziu nu le mai fac. Bine ați zis să mă uit la detalii!

Iar expresia “marţafoilor şi pupezelor” numai pe maidane o mai auzim azi. Marea mea mirare este cum de v-au aprobat cei de pe contributors.ro un așa articol, că doar nu e maidan virtual. Sau e?! Au o bilă neagră de la mine și m-au pierdut de cititor. 

Rudoiu: “de ce ar crede oricine că, în afara celor cu care se bate pe umăr, ceilalţi NU i-ar râde în nas văzând că a urmat o facultate de doi bani?”

Dar eu întreb un lucru: doctoratele plagiate au provenit de la universitățile de doi bani sau de la cele de stat? 

Și ca sa va parafrazez:  de ce ați crede că ceilalți NU v-ar rade în nas când văd că vă credeți superior unora dar faceti greșeli incompatibile cu statutul de scriitor? Păi, fără supărare, și coafeza mea cu studii de psihologie vorbește mai corect și mai civilizat decât  dumneavoastră. N-am auzit-o zicând marțafoi sau pupăză unei ființe umane și nici că-și aduce aportul. Nu facultatea absolvită contează, ci gradul de cultură și civilizație. 

 

Au putere rezolutiile de Anul Nou?

A sosit și ultima zi a anului 2015 și, cum mulți dintre noi avem obicei, în urma dezbaterilor intense dintre eul, supraeul si sinele nostru, vor rezulta noi rezolutii pentru 2016, dupa ce ne vom declara multumiti sau nemultumiti cu ceea ce am realizat in 2015. M-am întrebat deseori care sunt motivațiile oamenilor pentru a lua și a duce la îndeplinire rezoluțiile, în special cele care presupun o puternică voință și multă perseverență. 

Un grup de cercetători de la Universitatea Irvine din California a arătat că oamenii vor da curs unui nou obicei cu un  procent de 13, 7 %  mai mult dacă sunt întrebați, pur și simplu, despre acesta, de exemplu: Vreți să slăbiți? sau Vreți să călătoriți?

 Aceasta constatare ar indica faptul că motivația de a urma o hotărâre până la capăt crește dacă verbalizăm rezoluțiile noastre și informăm alte persoane despre ele. Explicația cercetătorilor este că atunci cînd suntem confruntați cu o întrebare care vizează o potențială schimbare în viața noastră, acest fapt ne forțează să reflectăm la oportunitatea acelei schimbări și la beneficiile pe care le-am avea. Dacă, de exemplu, suntem întrebați dacă vom mânca mai sănătos în 2016, întrebarea ne forțează să ne gândim la toate ocaziile în care am consumat mâncare nesănătoasă, la cum ne-am simțit pe urmă, la kilogramele acumulate și acest fapt ne creează un disconfort cognitiv. Pentru a-l elimina avem două variante: fie schimbăm modul în care ne hrănim, fie ne auto-convingem că a mânca sănătos nu este așa de important. De obicei, are câștig de cauză prima variantă. 

Poate că ne-am crește șansele de a lua rezoluții bune și de a ne ține de ele dacă le-am pune inițial sub forma unor întrebări și am medita la răspunsuri. Sau poate ar fi bine să cerem unui prieten apropiat sau unui membru al familiei să ne întrebe ce am hotărât sa facem în anul care ne stă în față. Alan Watts spunea că el nu știe sigur ce gândește până nu se confruntă cu gândirea altora ca să se lămurească. Poate că uneori avem toți nevoie să ne confruntăm cu gândirea altora pentru a o șlefui pe a noastră. 

Dar cum ne putem motiva mai bine, intrinsec sau extrinsec? Mulți dintre noi am fost motivați în copilărie cu recompense materiale și această formă de motivație extrinsecă și-a pus amprenta pe modul nostru de a gândi. La urma urmei, chiar salariul lunar sau profitul este tot o formă de motivație extrinsecă pentru a ne scula dis de dimineață în fiecare zi și a ne îndrepta spre locul de muncă. Altii, poate au fost motivați de laudele sau aprecierea primită și pentru ei încă funcționează această recompensă. Oricare ar fi situația, este bine să știm cu certitudine ce anume funcționează în cazul nostru și să luăm în calcul și acest aspect atunci când ne așternem rezoluțiile pe hârtie, în word, pe blog sau doar în capul nostru. 

Eu mi-am rezervat timpul de meditație și de rezoluții chiar în primele ore ale anului 2016, între miezul nopții și orele 3 a.m. Una dintre ele sigur se va referi și la situl Viata Pozitiva, la ce voi face cu el în continuare, ce direcție va lua. Până atunci vă urez la mulți ani și ….multe rezoluții!