Circulă o vorbă pe net cum că niște artiști sensibili ar fi făcut o plângere împotriva lui Radu Alexandru, în urma articolului Oana Pellea și valorile. Ca orice român curios am dat fuguța să citesc și eu articolul cu pricina, să-mi fac o părere de cum arată oul și oțetul aruncat pe actriță. Nu este atât de acid pe cât mă făcuse să cred bloggerul care comenta și mai ales nu este numai despre Oana Pellea. E vizată o întreagă generație de actori și regizori – “generația de aur” – precum și tot teatrul românesc în toată splendoarea mediocrității lui. Sunt amintite și vremurile nu așa de demult apuse, în care singura calitate a cinematografiei românești era că era unică, adică nu avea concurență. Prietenii știu de ce.
Despre Oana Pellea nu pot să-mi dau cu părerea fiindcă n-am văzut-o jucând, însă tatăl ei, Amza Pellea, mi-a plăcut la nebunie și încă îmi place. Se vede clar că are talent plus un simț al umorului foarte dezvoltat, iar personajele cărora le-a dat viață i-au supraviețuit, ceea ce arată câtă veridicitate le-a imprimat. E total nedrept să spui despre el că a fost un actor prost numai fiindcă a avut ghinionul de a se naște și trăi în vremea comunistă. El a fost punctul de care mulți români au avut nevoie pentru a putea suporta mai ușor vitregiile comunismului.
Articolul cu pricina s-a bucurat de aproape 400 de comentarii, unele mai acide decât altele, și mai acide la adresa autorului decât a fost acesta la adresa Oanei Pellea. E jenant că Radu Alexandru, bărbat, s-a legat de felul cum arată o femeie, ″cu fața aia de veveriță cu progeria″ nu este o exprimare demnă de o ființă rațională și denotă lipsa totală de bun-simț și politețe. I-ar trebui și lui niște seminarii de bune maniere. Da, te poți lega de talentul ei, dacă nu-l apreciezi, ai dreptul la un feedback negativ în calitate de consumator de artă, dar nu te poți lega de aspectul fizic, când știi bine că acesta nu e o alegere personală și că unora și-așa le e foarte greu să se accepte așa cum sunt. Nu-ți convine că face reclamă ieftină și că-ți vinde minute mobile, nu te obligă nimeni să le cumperi. Da, recunosc că și pe mine mă deranjează afișele cât casa cu poza ei alături de banalitatea de citat și mă simt jenată de jena ei, cum o actriță s-a pretat la așa ceva, oare chiar era muritoare de foame sau atât de obsedată să intre în memoria românilor încât n-a avut demnitatea să aștepte să se impună prin talent ?! Oricare i-ar fi motivele pentru care a acceptat apariția într-o asemenea reclamă, nu o onorează, asta e cert. Însă de aici la a accepta un atac la modul cum arată, e un pas uriaș și eu refuz să-l fac. Mai mult, consider că ar trebui impus prin lege ca nimeni să nu aibă dreptul de a face comentarii răutăcioase despre fizicul altora. Sau poate chiar există un asemenea articol. Ar putea fi considerată o ofensă publică remarca lui Radu Alexandru, nu-i așa?
Mi s-a părut importantă remarca că amintește tot timpul de tatăl ei pe facebook (n-am controlat să văd dacă e așa, dar probabil că îi voi căuta contul destul de curând), ceea ce arată că fie e încă legată ombilical de părinte, fie folosește amintirea lui pentru a atrage atenția asupra ei. Să fie atât de nesigură pe talentul ei încât să folosească amintirea tatălui drept cârjă de susținere?
Adevărata valoare stă în lucrurile simple? Nope, simplă este și prostia. Adevărata valoare stă în verticalitatea coloanei vertebrale.
De ce este dezonorant pentru un actor sa joace intr-o reclama? Mie mi se pare ca este un job ca oricare altul pentru un om ca oricare altul. Faptul ca Penelope Cruz a facut reclama la un brand de haine i-a scazut din reputatia internationala ? Sau marile tenismene ale lumii care fac reclame incepand de la parfumuri la echipament sportiv sunt mai putin indragite ?
Iar despre partea cu mitocania sunt total de accord ca ar trebui taiata din radacini.
Depinde de reclama, un om de cultura i-ar sta bine sa faca reclama unui eveniment cultural sau unei carti, insa cand recomanda haine sau telefoane, parca ceva scartie. Nu stiu in ce masura i-a scazut sau nu reputatia internationala Penelopei Cruz, dar in zilele noastre cand pana si lucrurile negative duc la cresterea popularitatii cuiva (de exemplu,a politicienilor), parca nici nu mai conteaza asta.
Pe urma, parerea mea e ca firmele gresesc atunci cand isi aleg persoane dintr-un domeniu total diferit pentru a recomanda ceva. O tenismena, de exemplu, e potrivita pentru a face reclama echipamentelor sportive, din motive evidente, nu insa si parfumurilor.
Am citit articolul in cauza…
In primul rand, cei care aleg sa mearga la teatru – fie ca piesa se joaca intr-o sala special amenajata sau intr-un pub, ca exemplu – n-o fac pentru a fi in aceeasi camera cu actorul, ci (mai mult) pentru ca le place compania celor care simt – mai mult sau mai putin – ca ei si prefera cam ceea ce prefera ei… Altfel spus, baiatul care a semnat acel articol nu stie prea clar sensul cuvantului “socializare” – ii confera, probabil, un sens prea ingust, numai pentru cei care incap pe canapeaua din garsoniera lui…
Ooof… Ce sens are sa-mi pun mintea cu cetateni ca el?! Am trait din plin era comunista si singurul film (serial) pe care mi-l amintesc a fi al lui Sergiu Nicolaescu e “Pistruiatul”; probabil ca am vazut si altele, dar nu stiam ca sunt in regia lui. Plus ca la cinematograf erau muuulte filme straine, pe care le preferam.
Inca ceva, legat de filme: actorii aceia – cei mai multi dintre ei – stiau sa-si interpreteze rolul, erau firesti in “jocul de scena”… Ar trebui sa-l admir pe Banica jr in nu stiu cum ii zice filmului in care era “jmecher” interlop? Frate! Nu era deloc credibil! Si ca el sunt prea multi azi!
Unii traiesc bine din mostenirea parintilor, altii – ca cel in cauza – se screm sa devina vizibili, cu speranta ca vor ramane in memoria colectiva… Neee… O mare care a secat ramane in amintirea multor generatii, dar un scuipat care se usuca nu e tinut minte de nimeni…
Ca o incheiere: fiecare scrie despre ce vrea, despre cine vrea. Oana Pellea nu scrie pentru el, ci pentru cei care o admira pe ea / l-au admirat pe tatal ei.
Ce a facut tipul respectiv cu acel articol? S-a agatat de trena Oanei Pellea in incercarea de a deveni “vizibil”, dar acest fapt nu-i va face rost de-o coloana vertebrala solida. Daca nu citeam textul de aici habar nu aveam ca exista un R.A.
Ai trait din plin era comunista? Asta e chiar noutate, nu stiu de ce, imi inchipuiam ca n-ai prins-o deloc, sau, in cel mai rau caz, ca erai micuta cand s-a incheiat.
Mi-e dor si mie de Amza Pellea si de Nea Marin, e asa trist ca s-a stins mult prea devreme.