Drama familiei Anghel care și-a pierdut copilul într-un mod îngrozitor a adus în atenție carențele guvernării actuale cu privire la problema câinilor abandonați și a împărțit societatea românească în două tabere: iubitori (a se citi protectori, fiindcă iubirea e un concept mult prea complex ca să fie folosit în cazul relației om-animal) de animale și iubitori de copii.
Primii vorbesc despre drepturile animalelor, în timp ce se referă evident numai la câini, pentru că nu am auzit să se manifeste pro văcuțe, găini, cocoși, iepurași sau orice alt animal domestic al cărui obștesc sfârșit include ghilotina (sub formă de topor, cuțit și alte obiecte ucigătoare) și grătarul din curtea casei sau pe ochiul aragazului. Ce au câinii așa special de trebuie protejați, chiar nu înțeleg, poate doar faptul că pot deveni foarte agresivi și pot mușca și, cum am văzut, ucide copiii rătăciți.
Culmea aroganței acestor așa-zis iubitori de animale mi se pare să impună întregii societăți nu numai să suporte prezența, lătrăturile, balele, bolile, toxocara și purecii protejaților lor, ci și să contribuie la întreținerea javrelor iubite, construindu-le adăposturi și cheltuind sume enorme pe mâncarea și sterilizarea lor an de an pesemne, după câte fonduri am înțeles că sunt alocate acestui demers. Îi iubiți, doamnelor și domnilor? Donați-vă averile, salariile și alte venituri și construiți-le ce vreți voi, vile cu piscine și vedere la mare, dar nu-i lăsați liber pe străzi să fie povara cetățenilor care nu-i vor. Iubirea costă.
Ceea ce mi se pare și mai hidos este faptul că nici n-a apucat bine să între în pământ copilașul acela, că unii și unele s-au și năpustit în haite să invadeze posturile de televiziune să nu care cumva să fie eutanasiați maidanezii cu instincte ucigașe. Fiindcă un câine fără stăpân lăsat liber pe străzi asta este: un potențial ucigaș, fie cu colții, fie cu infecțiile provocate de paraziții lor în special micilor pietoni care inhaleaza aerul infestat mult mai rapid decât adulții, dat fiind că respiră mult mai aproape de pământ. Sub nicio formă nu pot să înțeleg de ce vorbesc despre crimă atunci când se referă la eutanasierea maidanezilor, crimă se numește când ucizi un om, nu un animal, altfel abatoarele ar fi pline de criminali, nu de muncitori.
Cutremurătoare a fost și relatarea mamei altui băiețel mâncat de câini într-o comună de lângă Suceava, care, în direct la B1 la emisiunea lui Măruță, povestea cum după 1 an și 7 luni, dosarul uciderii băiețelului ucis de câini la 6 ani era încă în stadiul de luat declarații la poliție, în schimb bărbatul care împușcase câinele ucigaș deja fusese judecat, dat în judecată de către o asociație pentru protecția animalelor căreia îi pasă că moare un câine, dar stă nepăsătoare când nea Gheorghe taie ditamai frumusețe de cocoș care pe deasupra mai are și un job fain de care se ține cu sfințenie în fiece dimineață și asta fără să fie remunerat. Păi, e drept?!
Strigător la cer cum viața unui copil e mai puțin importantă decât viața unui câine, din moment ce pentru viața câinelui dosarul a mers strună, în schimb dosarul copilului s-a împotmolit undeva între poliție și parchet.
Faptul însuși de a fi atacat și ucis de maidanezi în plină capitală e incriminatoriu pentru incompetența edililor dar și pentru inconștiența unora dintre cetățeni care, sub pretextul iubirii pentru animale, contribuie la aciuirea lor pe lângă blocuri. Mai mult, putem chiar vorbi despre faptul că lăsarea în libertate a maidanezilor constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale garantate de Constituția României, anume dreptul la viață şi la integritate fizică şi psihică (art.22), dar și dreptul la siguranța persoanei (art.23).
Pe lângă pericolul reprezentat de agresivitatea lor nativă care nu este anihilată de sterilizarea fluturată obsesiv ca o soluție la problema iscată de prezența câinilor abandonați pe străzi, mai există, așa cum notam anterior, și pericolul intoxicării mediului cu diverse bacterii care provin de la materiile fecale, urina, dar și balele acestor câini, încălcându-se astfel încă alte două drepturi: dreptul la asigurarea igienei şi a sănătăţii publice (art.34), precum și dreptul la un mediu sănătos (art.35).
În fine, moartea lui Ionuț pune în discuție și dreptul la protecție al copiilor.
Circumstanțele morții lui Ionuț Anghel
Ionuț, împreună cu fratele său, se jucau în zona Parcului Tei însoțiți și supravegheați de bunica lor, dar la un moment dat copiii s-au îndepărtat de locul unde erau, fără ca bunica să-i urmeze. La reconstituirea drumul parcurs de bunică pentru a-l găsi a reieșit că acesta intrase împreună cu fratele său pe un teren privat unde l-au înconjurat și sfâșiat o haită de maidanezi. Carmen Harra -da, vestita Carmen Harra care-și dă cu părerea despre tot!- chemată la reconstituirea drumului parcurs de bunică în ziua fatidică și filmat de echipa Protv, zice că Ionuț n-a suferit foarte mult, fiindcă ar fi murit înainte de a fi efectiv sfâșiat de viu, n-am reținut precis de ce, poate de spaimă? Nu știu dacă a zis așa să o mai consoleze pe bunică, dar parcă și eu aș vrea să cred că a murit rapid de spaimă și n-a trecut prin chinurile cumplite pe care le presupune un asemenea sfârșit.
S-a vehiculat în media ideea că proprietarul terenului este anchetat fiindcă trebuia să-și îngrădească acea proprietate, ca și cum ar fi fost vina lui că acolo trăgeau câinii ucigași. Eu sincer mă îndoiesc că există o asemenea lege. Ar fi absurd ca să fim obligați să facem o cheltuială pe care nu suntem dispuși să o facem numai pentru că așa vrea guvernul. Alte nații nu-și mai îngrădesc casele și terenurile în marile orașe, ba dimpotrivă, pentru salvarea aspectului estetic, acestea lipsesc cu desăvârșire, noi adică de ce să fim obligați să le îngrădim? Nu se mai întâmpla tragedia dacă omul acela avea gard la proprietatea lui? Ba dimpotrivă, chiar și proprietarul ar putea da în judecată primăria și asociația Caleidoscop fiindcă terenul lui a fost invadat de câinii lăsați liberi de ei, în condițiile în care aceste organizații erau obligate să răspundă de patrupedele respective.
Condoleanțe familiei îndoliate!
guvernul trebuia sa construiasca adaposturi.nicidecum oamenii de rand…
dar guvernul de unde are bani, nu de la oamenii de rand?…. care, in marea lor majoritate nu vor ca banii colectati de la ei sub forma de impozite sa fie cheltuiti pe adaposturi, mancare, medicamente si ingrijirea cainilor, ci in folosul oamenilor, dar mai ales al copiilor. ei sunt viitorul tarii, cum ii tratam, asa ne vor trata.
si ne sar in cap “iubitorii de animale”…
cum mi-au sarit si mie la articolul de azi.
http://spanac.eu/e-o-diferenta-intre-maidanezi-si-caini-vagabonzi/
Abia astept ziua cand nu o sa mai vad maidanezi pe strazi.