Nu aș fi crezut că Sunetul muzicii este un film inspirat din realitate și greu mi-a venit să cred atunci când am citit undeva despre asta. Dar am verificat și da, chiar a existat un baron von Trapp văduv cu șapte copii, un castel și o avere considerabilă, precum și Maria, tânăra care aspira să ajngă călugăriță în momentul în care maica stareță a trimis-o să fie guvernanta unuia dintre copiii baronului (nu a tuturor, cum e arătat în film, deși ulterior Maria s-a atașat și de ceilalți)). Filmul este regizat după cartea The Story of the Trapp Family Singers, apărută în 1949, al cărei autor e chiar Maria von Trapp, și urmează foarte îndeaproape firul lucrurilor așa cum s-au întâmplat în realitate, cu mici adăugiri sau scoateri, după caz. Lucru normal, dacă stai să te gândești, totuși, că un film trebuie să-și scoată banii investiți și pentru a realiza aceasta trebuie să adauge ceva dramatism oricărei povești de viață sau să scoată lucrurile banale.
Familia von Trapp s-a înmulțit cu încă trei copii după căsătoria căpitanului cu guvernanta copiilor săi, dar mariajul lor nu a fost chiar din dragoste în ceea ce o privește pe Maria. Din declarațiile pe care le-a făcut în cartea autobiografică Maria, ea spune că, deși îi plăcea baronul von Trapp, în mod cert nu îl iubea. În schimb, pe copii i-a iubit de cum i-a văzut, așa că, afirma ea, se poate spune că s-a căsătorit mai mult cu ei. Și poate ar fi cazul să o credem, căci după calculele mele după ce am văzut paginile lor pe wikipedia, Maria avea 22 ani, iar baronul-căpitan 47 atunci când și-au unit destinele. Iar Maria, spre deosebire de alte femei care s-au căsătorit cu bărbați mult mai bătrâni, dar bogați, nu i-a acceptat cererea fiindcă râvnea la bogăția lui, ci fiindcă maica stareță i-a spus că era voia lui Dumnezeu să accepte căsătoria, iar Maria voia cu disperare să îndeplinească voia Domnului, oricare ar fi fost. Mă întreb dacă, într-adevăr, asta a fost voia Domnului sau doar voia stareții care spera la o contribuție importantă din partea baronului pentru mânăstire, ca urmare a acestei căsătorii. Nu putem ști. Dar cert e că avem motive să credem că Maria a spus adevărul că nu-l iubea pe baron la timpul căsătoriei. Mai tîrziu, se pare că și-a schimbat sentimentele. Sau poate numai s-a obișnuit cu el, zic eu.

Nu se arată în film, dar Maria von Trapp nu a fost chiar așa de dulce și blândă în realitate, într-un interviu una din fetele baronului a declarat că mama vitregă avea accese de furie (țipa, trântea ușile nervoasă, arunca cu lucruri la întâmplare), dar care-i treceau totuși repede. Iar baronul era un bărbat mult mai afectuos și iubitor de muzică în realitate, decât e portretizat în film. Se pare și că înclinația pentru muzică era o caracteristică a familiei von Trapp, nu Maria le-a instilat-o membrilor ei, deși i-a învățat câteva madrigaluri pe copii. Familia Trapp a călătorit normal spre SUA, nu a fugit – așa cum se arată în film – au început să cânte și au format un grup muzical de succes, mai mult din nevoie (banca în care țineau banii a dat faliment și au rămas săraci lipiți tocmai pe vremea naziștilor).
Eu am avut curiozitatea să vizionez încă o dată filmul Sunetul muzicii, de data aceasta cu alți ochi. Nu numai pentru că acum știu că e făcut după o poveste adevărată, ci și fiindcă prima dată l-am văzut…hăăăăăăt….. în copilărie. Vizionare plăcută și vouă!
Mmmmmm… mi-ai făcut și mie poftă să-l revăd. 🙂
:)) Vizionare placuta!
Unul din filmele care mi-au marcat copilăria 🙂 Cum de nu am știut că e inspirat din realitate ? Cât de interesant poate fi lucrul acesta, o să caut să văd ce mai găsesc, un pic de documentare într-o zi de duminică ploioasă nu strică.
L-am văzut de multe, multe ori și m-a binedispus de fiecare dată.
Credeam ca numai eu am ramas surprinsa sa aflu ca e bazat pe fapte reale, mai mult că sunt păstrate chiar numele persoanelor reale în film. Dar probabil că era si de datoria regizorului să precizeze acest lucru fie la inceput, fie la sfarsit. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut asemenea anunt, dar…..sa mai verific o data.