Facebook permite atingerea a numai un procent de 6 % din fanii unei companii, scria boingboing. net mai deunăzi, motivând aceasta prin faptul că s-au înmulțit companiile care au pagină pe facebook și un utilizator primește zilnic în medie de 1500 de posturi de la prieteni și pagini. Așa că Mr. Facebook, simțitor din fire, s-a gândit să vină în ajutorul bietului utilizator inundat de știri și să i le trieze. De la 1500 câte ar trebui să primească – la 300.

Ai zice că e samariteanul milos, nu altceva, ce mai mare dovadă de empatie ai putea avea de undeva? Dar ceea ce se ascunde de fapt sub aceste date este faptul că utilizatorul primește anunțuri numai de la paginile cărora le-a dat like de bunăvoie, nu aiurea – și deci, dacă îl deranjează, poate foarte simplu să se dezaboneze singur. Iar dacă n-o face, înseamnă că nu îl deranjează, right?!

Iar daca Zuckerberg & Associates triază anunțurile pe care le primește un utilizator înseamnă că își permit să decidă în locul lui, ceea ce, după părerea mea, este o îngrădire a libertății de alegere. Dacă eu am dat like Librăriei Humanitas de la Cișmigiu, de exemplu, am dat fiindcă vreau să primesc orice anunț postat pe pagina lor și nu vreau să fiu nevoită să verific zilnic pagina ca să văd ce evenimente au mai postat, fiindcă Facebook a găsit de cuviință că trebuie să decidă el ce vreau eu să citesc și ce nu. Ca să nu mai zic că de multe ori uit să trec pe la toate paginile cărora le dau like și nu mai ajung să aflu toate noutățile.

Nu ar fi fost normal să le văd în news, așa cum am fost de acord atunci când am dat like unei pagini? Păi la ce mai e bun butonul de like dacă nu-mi garantează un flux constant de știri, nu pe sărite, de la cei pe care-i plac??