Vezicula biliară îmi explodează în fabrica de spume amare,
Călăreţ spaţial mă pierd în galopuri de anorexie mintală,
Tranchilizantul comută durerea în faza finală,
Să nu credeţi în mens sana pînă nu aveţi
un corpore sano.
Scrîşnesc augmentativ,
Lasciv lubrifiază normalul întîmplarea,
Azi infinitul prinde forme în Calea Lactee şi Marea Moartă,
Alegerea-i totuna, parce q’on peut pas choisir la vie,
Sîntem zeii de sticlă şi zeii de gheaţă
Şi zeii de viţă de vie.
Cineva a preschimbat apa în vin
Dar ne-mbătăm cu apă chioară,
Caneaua universală numită boală ne stoarce de iluzii,
Sîntem praf în ochii iubirii covîrşitoare
Numită demenţă,
Sîntem laitmotivul sarcastic
Al zilei de azi şi de mîine.
Sîntem piese de puzzle pe care destinul
Nu le numără vreodată,
Ne amăgim cu stele ce răsar şi dispar
În teoria relativităţii.
Sîntem microbii existenţei la scară miniaturală,
Ne vindecăm prin eradicarea medicamentului
Numit credinţă,
Trăim în zona crepusculară, ce mare scofală,
Doar viaţa ne-o cunoaştem,
La vie c’est la vie mais ce n’est pas pour toujours…
Resemnarea este statuia de ceară.
Azi nu mă interesează poezia,
Am vrut să afli o poveste de groază,
Realitatea este atît de dură
Şi totuşi nu m-ascund în versuri perverse.
Dacă mesajul meu a ajuns aici
înseamnă c-am mai trăit o secundă himeră.
Probabil veţi avea un şoc,
Veţi vedea stelele mele verzi
Şi iapa galben-vînătă.
Se zice că în viaţă norocul ţi-l întîlneşti
O singură dată
Şi te costă o experienţă morbidă
Sau o revelaţie rebelă.
Sper pe curînd, prieteni!
Sper
Pe curînd…
