Frustrată de viața insipidă, incoloră, inodoră pe care o ducea, Julie Powell, secretară la un call center, simte nevoia să se apuce de ceva care să-i facă plăcere și s-o ajute să treacă prin dificila perioadă prin care trecea. Se apropia de 30 de ani și nu era deloc mulțumită de ceea ce realizase până atunci, iar faptul că îi fusese respinsă jumătatea de nuvelă pe care o scrisese de către editura la care aplicase înrăutățise drastic lucrurile. Pe lângă toate acestea, locuia împreună cu soțul ei, Eric, pe care-l prezintă ca fiind un finuț, suportiv și afectuos, într-un apartament de toată jena, mic și jegos, deasupra unei pizzerii și cumva la vreo stradă principală (sau cale ferată?) fiindcă se auzea un zgomot infernal în casă, inclusiv în timp nopții.
La un moment dat, Juliei îi vine ideea de a se apuca de un blog pentru a continua cumva să scrie (își dorea să devină scriitoare, ceea ce a și devenit, în final) și la un brain-storming organizat ad-hoc în timpul unei cine împreună cu Eric, acesta îi dă ideea de a începe un blog despre gătit, dacă tot îi place să încerce rețete. Ideea îi surâde și Julie Powell organizează blogul sub forma unui proiect de un an de zile, timp în care va încerca toate cele 524 rețete ale altei Julie, Julia Child, o celebră scriitoare culinară, pare-se (așa e, am verificat), care a scris cartea Mastering the Art of French Cooking, împreună cu două prietene.
Blogul se bucură de notorietate la un moment dat, pe bună dreptate, căci nu era vorba numai despre faptul de a găti și de a readuce în atenția americanilor vechi rețete franțuzești, ci și de faptul că o puteai urmări pas cu pas cum se va descurca cu găsirea ingredientelor necesare (multe dintre ele mai greu de găsit, căci vorbim de rețete mai vechi), cum va gestiona iritarea atunci când nu-i ies rețetele, cât de perseverentă va fi în urmărirea proiectului, căci avea de făcut uneori și câte două rețete/zi.
Filmul prezintă în paralel și viața Juliei Child și cum a ajuns de la pasiunea de a mânca la cea de a găti și a încerca rețete îndrăznețe. Un film inspirat din viața reală, care merită văzut.
Dacă este despre un blog atunci musai să fie bun filmul 🙂
Si pe mine m-a atras si din punctul acesta de vedere, desi, sa puns sincer, imi place si bucatareala, frantuzeasca sau nu. Dar, intre timp, blogurile s-au inmultit considerabil si e mai greu sa ai succes acum. Ma intreb daca ea ar mai fi fost urmarita tot atat de intens daca ar fi facut lucrul acesta cu 10 ani mai tarziu.
awww, ce drăguț! 🙂 Din păcate, blogul culinar nu mai este activ online, acum trebuie sa cumperi cartea ca sa stii ce scria zilnic.
Nu am vazut acest film, pare interesant, o sa il pun pe lista de filme pe care o sa vreau sa le vad.
Vizionare placuta, sper sa-ti placa!
L-am văzut și mi-a plăcut ! Ador filmele fără împușcături 🙂
Ma bucur că ti-a placut. 🙂