Mantras of War la clubul Colectiv

Cuvintele pe care le rostim, motto-urile pe care ni le însuşim, citatele pe care le punem în practică, toate au o energie intensă capabilă să influenţeze ceea ce ni se întâmplă. Ceea ce spunem creează practic realitatea viitoare. Cuvintele conţin în ele potenţial pentru o viaţă mai bună sau…mai rea. Sau chiar pentru sfârşitul ei. Sau chiar pentru eternitatea ei. “Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” spune şi Scriptura. Vrei să ştii care îţi va fi viitorul? Adu-ţi aminte ce vorbeşti aproape zilnic, ce lucruri spui că ţi se întâmplă, ce eseuri faci, ce versuri compui, ele îţi construiesc viitorul. 

Primul single de pe albumul “Mantras of war” al formaţiei “Goodbye to Gravity” era “The day we die”. Poţi să spui lejer că la clubul Colectiv unde era lansarea albumului a fost o scenă de război. Când spui mantre de război, nu te mira ca asta se întâmplă în realitatea imediată: foc, morţi şi victime arse, intoxicate cu fum şi călcate în picioare. Focul cădea din tavan peste capetele înfierbântate de metal rock. Ploua cu foc. Exact ca în timpul războiului. Alex Pascu, basistul formaţiei, declara într-un interviu că lansarea albumului va fi o zi specială. Aşa s-a şi întâmplat, dar din păcate nu cum ar fi vrut.

Ziua de 30 octombrie, data lansării lor în clubul Colectiv de pe strada Tăbăcarului a fost o zi care nu va fi uitată curând de întreaga ţară. Va rămâne un reper al tragicului, al nenorocirii, al apocalipsei unor tineri sau mai puţin tineri, care nu voiau decât să asculte muzică şi să se distreze. Nu voiau să ardă. Nu voiau să moară. Aveau planuri de viitor, majoritatea erau studenţi. Am înţeles că unii erau chiar elevi, dat fiind că intrarea în club era liberă şi că anunţul  făcut de trupă fusese tare incitant. 

Bilanţul – ultimul bilanţ – e groaznic: 27 morţi şi 146 cu arsuri grave. Medicii de la secţiile de arşi ştiu că vor fi mai multe victime pe măsură ce zilele trec, dacă arsurile sunt sau depăşesc 3/4 din corp pentru că ei asta văd zilnic. La TVR 1 apare că acest club Colectiv nu avea autorizaţie pentru folosirea efectelor pirotehnice. Funcţiona fără autorizaţie, cum funcţionează multe dintre firmele din ţara noastră. Toată lumea caută cauzele accidentului la locul faptei. Că n-au avut aprobare (şi dacă o aveau, ce ar fi fost diferit? mai ales dacă era obţinută pe căi necinstite), că localul nu era adaptat la organizarea de evenimente de tip concert cu efecte pirotehnice. Şi dacă le vor găsi şi le vor numi, se va schimba oare ceva? 

Mă întreb câţi dintre părinţii tinerilor de acolo i-au sfătuit să nu se ducă, câţi i-au avertizat de pericolele pe care le presupun concertele de genul celui organizat de Goodbye Gravity. Chiar dacă n-ar fi un incendiu, se pot întâmpla alte lucruri care pun viaţa în pericol. Mă întreb câţi dintre tinerii de acolo au ascultat sfaturile date. Sau poate au crezut că ei ştiu mai bine. Că babacii exagerează, cum fac ei de obicei. Că aşa zic ei mereu şi uite că nu li s-a întâmplat nimic până acum. Şi au dreptate pe moment. Dar greşala teribilă pe care o fac e că presupun că lucrurile vor merge în viitor exact ca şi în trecut. Dacă au fost la un concert rock unde stăteau ca stridiile în conservă şi nu au păţit nimic, chiar dacă au fost efecte pirotehnice, ei presupun că aşa se va întâmpla de fiecare dată. 

Mulţi se întreabă de ce a îngăduit Dumnezeu asta. Dar cine oare s-a rugat lui Dumnezeu să-l binecuvânteze şi să-l păzească de orice rău atunci când a plecat spre club? Si dupa rugaciune s-a asigurat că nu se pune singur în pericol? Numai acela ar avea oarecare motive să-i reproşeze ceva. Zic oarecare fiindcă  rugăciunea formală nu e de ajuns. Nici pupatul moaştelor nu te ocroteşte. Nici crucea făcută-n grabă sau fără grabă. Unul dintre supravieţuitori declara că a văzut iadul acolo. Dumnezeu să aibă milă de ei!