Cum nu trebuie apărat Eliade. Cadrilul stereotipurilor defensive– un articol foarte bine argumentat scris de prof. univ. dr. Adrian-Paul Iliescu în Observator Cultural.
Cine a infestat „contextul“, adica ambianta sociala a vremii, cu idei agresive – chemari la „barbarie“, ca acelea facute de Cioran, sau insinuarea ca padurile vor trebui prefacute in spinzuratori, emisa de Eliade – nu mai poate poza intr-o biata „victima a contextului“.
Mai important este insa un al doilea motiv: reconstituirea contextului este de natura sa agraveze, si nu sa atenueze culpa morala a unor spirite exaltate ca Eliade. Acest lucru reiese limpede indata ce iesim din apele tulburi ale frazeologiei literaturizante si intram in sfera distinctiilor conceptuale nete, bine stabilite inca de liberalii clasici: exista o diferenta neta intre denuntarea unui negustor drept speculant, intr-o ambianta de ordine si normalitate sociala in care acuza respectiva, oricit de virulenta, ramine doar o manifestare a libertatii de expresie, si acelasi act acuzator facut in fata unei gloate furibunde adunate la casa celui denuntat, context in care denuntarea devine instigare, sau cel putin incurajare iresponsabila a violentei multimii dezlantuite (J.S. Mill).
Ei bine, contextul articolelor pro-legionare ale lui Eliade seamana mult mai mult cu cel de-al doilea tip de context decit cu primul.
