Pe pereții camerei vopsite în alb, rubine vesele și zglobii au sărit cu frenezia unor copii care ies buluc în pauza mare după o oră chinuitor de plictisitoare. Tânărul și-a întors lent privirea spre fereastră, într-o mirare crescândă. Ar fi vrut să-l întrebe de ce i-a curmat viața, dar n-a reușit să scoată decât un icnet gutural, după care s-a prăbușit. Într-un ultim spam, și-a ațintit privirea îngrozită de spectrul morții iminente spre ușa mântuitoare la care n-a mai reușit să ajungă, după care și-a înfipt gândul în privirea cinică a asasinului: De ce m-ai pedepsit atât de rău pentru o singură greșală?
Pe geamul albit de miile de cioburi care se încăpățânau să stea totuși laolaltă, rubine vesele și zglobii au sărit cu frenezia unor copii care ies buluc în pauza mare după o oră plictisitoare. Fierul rece îi intrase necruțător în piept și un gust sărat îi invadă gura. Ar fi vrut să țipe, dar n-a putut să scoată decât un icnet gutural. Cu ultimele puteri a reușit să-și întoarcă privirea spre ușa salvatoare la care nu mai putea să ajungă. Vaietele celorlalți l-au ajutat să înțeleagă mărimea dezastrului. Într-un ultim spasm, și-a întors privirea îngrozită de spectrul morții spre fereastră, înfigându-și gândul răzvrătit în cerul întunecat: De ce, Doamne, să plătesc atât de scump pentru o singură eroare?
foto: 4shared.com și google images
Deși știu că-i ficțiune, tot m-a cutremurat gândul adevărului din ea.
Ar putea fi începutul unui roman…
La asta nu mă gândisem, să fie un început de roman, faină idee.
Pui emotii in cuvinte:) Asta este o calitate rar intalnita la cei care incearca sa scrie pe un blog:) Felicitari
Mulțumesc frumos! 🙂