Una vorbim, basca ne întelegem

 

„Jim Sinclair, un cunoscut activist pentru autism, a spus: Când părinții spun «Îmi doresc pentru copilul meu să nu fi fost autist», ceea ce spun de fapt este: «Îmi doresc să nu fi existat copilul meu și să fi avut un copil diferit, fără autism, în locul lui.» Mai citiți o dată. Asta auzim noi când ne compătimiți existența.

Am auzit declarația de mai sus înt-o conferință TED susținută de Andrew Solomon. Ei bine, asta aude Sinclair, aprobat de Andrew Solomon, dar nu asta e neapărat ceea ce au zis părinții și ceea ce aud ceilalți. Sinclair n-ar fi trebuit să generalizeze și nici să manipuleze opinia publică cu păreri neprobate, ci să-și asume propria părere și s-o declare ca atare. Din textul pus la dispoziție reiese mai degrabă că părinții vor să spună că doresc să fi avut ACELAȘI copil, dar fără boala autismului. E o mare diferență față de ceea ce Sinclair pretinde că aud ceilalți. În mintea lui, a pus semnul egal între o persoană și boala ei, cumva și fiindcă s-a folosit verbul a fi în loc de a avea. Incorect. O persoană nu se confundă cu boala ei, boala nu e parte integrantă a personalității cuiva. De o boală poți să și scapi la un moment dat și cred că progresele făcute în domeniul autismului, sindromului Down și altele au fost făcute tocmai fiindcă părinții și alți oameni și-au dorit lipsa bolii pentru copilul lor. Nu înseamnă deloc că și-au renegat  copiii și au dorit alții în locul lor. 

 

Leave a Reply