Viitorul începe azi. Felicitări, România!

Stresul posttraumatic este o tulburare psihologică ce poate apărea după ce o persoană a trăit sau a fost martoră la un eveniment traumatic, precum un accident grav, o agresiune, un dezastru natural sau un conflict armat. Sau un sfert de secol de perioadă comunistă, cu anii cei mai grei și greu de suportat, aș adăuga eu. Numai cine nu a trăit în comunism ca cetățean obișnuit – nu securist, nu turnător – nu a experimentat stresul enorm cauzat de simplul fapt de a trăi.

Stresul posttraumatic se manifestă prin retrăirea persistentă a traumei (coșmaruri, flashbackuri), evitarea amintirilor legate de eveniment, modificări ale stării de spirit și reacții intense de anxietate. Cam asta am trăit eu în ultimele luni, dar mai ales în ultimele două săptămâni, între cele două tururi. Coșmaruri legate de reîntoarcerea sărăciei și îngrădirii libertății de exprimare îmi bântuiau visele și gândurile. Și mai ales îmi aduceam aminte ce îmi povestiseră bunicii că au făcut comuniștii atunci când au venit la putere.

Tocmai de aceea, l-am înțeles perfect pe Florin Negruțiu când recunoștea și atenționa asupra pericolului reprezentat de o guvernare pro-rusă, pro-comunistă. pro-legionară. Efectiv, campania suveraniștilor mi-a stârnit amintiri așa de traumatice că începusem să fac atacuri de panică la gândul că s-ar putea să pună mâna pe putere.

Duminică, în ziua votului, am stat ca pe ace, cu un gol uriaș în stomac, neștiind cum arată sondajele până la ora 9 p.m. Ușurarea pe care am simțit-o când am văzut cât de mare e diferența între cei doi candidați – știind că în ultima vreme sondajele nu au dat rateuri, e de nedescris. Dar sunt convinsă că unii dintre voi ați simțit la fel și înțelegeți. Îmi venea să plâng de bucurie și am regretat că nu sunt în București în Cișmigiu să mă bucur cu mulțimea adunată.

Am rămas plăcut surprinsă de participarea tinerilor la vot și de faptul că au înțeles ce pericol paște România, chiar fără să fi trăit în comunism și fără să-l fi simțit pe pielea lor. Cred că ei au fost cei care au făcut diferența, fiindcă din păcate, la sate oamenii cu nostalgia comunismului au votat împotriva unei Românii europene. Și nu au fost puțini, după cum arată statisticile. Dar faptul că tinerii au ieșit în număr atât de mare îmi dă speranțe și pentru viitor. Dacă au ieșit acum, vor ieși și peste 5 ani.

Diaspora europeană, însă, a dezamăgit în mare parte (nu în totalitate, totuși). Și am înțeles de ce din mesajele lor de pe rețelele de socializare – mulți votanți făceau parte din acea comunitate care nu plătește taxe oriunde se duce, așa cum singuri se dădeau de gol, atunci când postau pe X sau Facebook mesaje spunând că românii care votează pro-Europa sunt proști fiindcă le place să platească taxe. Dar în orice țară, europeană sau nu, dacă muncești legal și nu furi, plătești taxe, nu? Deci, despre ce vorbeau?

Am rămas foarte surprinsă că Nicușor Dan a fost activ începând chiar de a doua zi după vot. Îmi imaginam că trebuie să fie foarte obosit și că are nevoie de cel puțin 2-3 zile de odihnă și relaxare. Dar aseară l-am văzut la B1 și la Antena1 în direct, vorbind la fel de calculat și onest cum a făcut-o în timpul campaniei. Nu, nu este un alt Iohannis, diferența dintre ei e enormă. Pentru prima dată dupa revoluția din 1989, cred că avem un președinte al românilor.

Felicitări, România, pentru votul dat cui trebuie!