Am aflat de tragedia prin care trece familia Bodnariu încă din primele zile și m-am cutremurat gândindu-mă la durerea indescriptibilă prin care mi-am imaginat că trec. Să ți se confisce, practic, cinci copii între 3 luni și 10 ani este ceva ce n-aș fi crezut să se întâmple în secolul nostru într-o țară presupus civilizată cum este Norvegia. Pentru cei care nu sunteți la curent cu tragedia prin care trece această familie, vă puteți documenta pe pagina de facebook deschisă în contul lor Norway, return the children to Bodnariu family sau pe situl pastorului Cristian Ionescu din Chicago, popaspentrusuflet.wordpress.com, cel care se ocupă în mod exemplar de suportul moral, emoțional și material acordat acestei greu încercate familii. Nu am auzit de acest pastor până acum, să fiu sinceră, dar m-a impresionat profund modul în care a gestionat situația până în acest moment și m-am trezit gândindu-mă că mi-ar fi plăcut să am un așa suport frățesc ori de câte ori am avut vreun necaz. Un om plin de curaj, care nu se teme să sufere alături de cei în suferință, dar și să lupte cu toate puterea pentru cei cu care se identifică.
Atitudini pline de empatie versus revărsare de răutate
Am urmărit evoluția cazului Bodnariu zilnic încă din noiembrie (pe 16 noiembrie le-au fost răpiți copiii de barnevernet- instituția locală norvegiană de protecție a copilului) sperând că va veni ziua în care voi citi că le-au fost înapoiați copiii și că voi scrie un articol cu happy end. Nu s-a întâmplat acest lucru până acum, din păcate, dar această amânare a scos la iveală multe adâncuri de inimă, căci părerile, chiar și printre creștini, sunt împărțite. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că atitudinea plină de empatie care ar trebui să caracterizeze orice creștin și pe care m-aș fi așteptat să o întâlnesc la nivelul intregei comunități creștine, nu este deloc comună tuturor celor care se auto-intitulează demni urmași ai lui Hristos. Dacă pastorul Cristian Ionescu de care vă spuneam mai sus s-a comportat exemplar, alți creștini au găsit de cuviință să fie critici și să spună, mai direct sau pe ocolite, că părinții și-au meritat soarta fiindcă au făcut păcatul “capital” de a-si disciplina copiii, totuși în dragoste, după cum asigură părinții. Și nu avem motiv să nu-i credem, căci fotografiile și video-clipul pus la dispoziție publicului larg arată niște copii fericiți, care interacționau cu părinții lor fără teamă. Da, teama se vede în ochii copilului abuzat chiar în fotografii, căci amprenta fricii față de autoritatea părintească străbate orice interacțiune, însă copiii Bodnariu nu prezintă deloc așa ceva. Pe de altă parte, chiar faptul că au admis că și-au disciplinat uneori copiii arată onestitatea parintilor, căci știau prea bine că acest fapt nu avea cum să fie în favoarea lor. Iar daca au spus adevărul în acest punct sensibil pentru ei, nu am motive să nu-i cred atunci când fac alte declarații.
Totuși, înclin să cred ca o lege care permite luarea tuturor copiilor pentru acte de disciplinare ușoară, fără a li se da avertismente și a li se oferi consiliere psihologică și condiții de îndreptare a lucrurilor, este draconică. Iar cine susține că o așa lege este dreaptă are mari probleme în a aprecia justețea unei legi. Faptul că există o lege anume într-o țară, nu înseamna că e neaparat și dreaptă, iar cetățenii unei țări ar trebui să poată protesta împotriva legilor nedrepte. Nu asta s-a întâmplat și în Romania într-un faimos decembrie? Nu e oare periculos să gândim că trebuie să ne supunem orbește oricăror legi fără să le trecem prin filtrul rațiunii să vedem daca sunt bune sau nu? În plus, sugarul de 3 luni nu trebuia despărțit de figurile de atașament semnificative din viața lui, mama si tata, căci acest fapt îi afecteaza grav formarea unui atașament securizant.
Unii creștini, ceva mai ipocriți, nu acuză direct părinții, ci doar susțin că protecția copilului nu avea cum să greșească și ar trebui să așteptăm verdictul unei instituții norvegiene ca să știm cum au stat lucrurile de fapt. Modul lor de gândire îmi aduce aminte de odiosul regim comunist și de lacheii lui, care nu-ți permiteau să gândești cu mintea ta, ci îți impuneau verdictele lor. Ei susțin că ar trebui să stau în așteptare să se pronunțe instituțiile norvegiene (dar nu s-au pronunțat deja??) și abia apoi să spun dacă barnevernetul a comis vreun abuz sau nu. De parcă nu aș putea gândi singură că a lua brusc un sugar de 3 luni de la sânul mamei și a ridica 2 copii adormiți din pătuțurile lor de lângă mama care-i învelise cu drag, reprezinta grave abuzuri asupra copiilor! Nu pot să nu mă înfior la cît vor fi plâns și suspinat bieții micuți când s-au văzut în mîini străine și au trebuit să și plece cu ei. Că norvegienii nu se gîndesc la bunăstarea copiilor ci la mersul afacerilor lor, e clar, dar cum de niște creștini care stau cu nasul în biblie toată ziua arata atîta lipsă de compasiune și înțelegere, asta nu pot să pricep în ruptul capului!
Sau, poate, ar trebui să-mi explic prin prisma citatului “mulți chemați, puțini aleși”? Și dacă această încercare a familiei Bodnariu e, de fapt, încercarea întregei creștinătăți? Sau o trezire a ei? Dacă urmează vremuri mai grele și mai crunte și acum e timpul ca cine e sfânt să se sfințească și mai departe și cine e întinat să se întineze mai departe?
(sursa fotografii: pagina facebook mentionata in articol)
Norvegia incalca grav drepturile omului si au ajuns ca oameni care n-au copii sa dicteze in probleme de crestere a copilului si sa decida ce e mai bine si ce nu. Ideea lor de familie e mult distorsionata si, ca atre fiind, nu ajung sa mai aiba copii. De aceea atenetaza la copiii imigrantilor si se leaga de orice amanunt ca sa-i rapeasca. E de remarcat ca nici macar norvegienii – si ma refer la norvegienii de rand – nu stiu cat de abuzivi sunt cei de la protectia copilului – Barnevernetul acesta, caci directoarea s-a repliat atunci cand s-a pus problema sa se ridice copiii din casa parintilor.
Cu certitudine ceva e putred in …Norvegia!
Pastorul Cristian Ionescu …un om intelept ,sensibil , un om care sta drept in fata problemei si pune umarul la lucru simte cu ceilalti .
Am citit tot articolul si urmaresc cazul Bodnariu cred ca sintem milioane care i sustinem in rugaciune si moral.Rugaciunea facuta cu credinta ” muta muntii” ca nu ACUM ca asa vrem noi Dumnezeu ne-a promis ca va face dupa credinta noastra si noi nu avem altceva de facut decit sa Il credem. Da este sfisietor de dureros ce li s-a intimplat lor si comunitatii crestine ( ei sint fratiorii nostrii mai mici) dar nu incetam sa ne rugam pina cind nu vedem cazul rezolvat. Este o cauza dupa voia lui Dumnezeu si am toata increderea ca Dumnezeu ne asculta si va lucra.
Dumnezeu sa tina parintii tari ! Si copii puternici sa nu piarda din ei ceea ce au fost invatati ( ptr ca sint inca ff micuti).
Daca unii asa zisi crestini cum spune articolul au facut altfel de comentarii ..fiecare padure are uscaturile ei . Fiecare gindeste ..sau nu gindeste ( gindesc altii ptr unii) fiecare intelege poate termenul de libertate de a gindi si a infaptui intr-un mod mai” “Liberal” atit au putut spune si ei despre cazul acesta .
DAR unii care pun umarul la lucru si nu le este frica sa stea alaturi de cel in suferinta gindesc diferit si asta este important. Sintem alaturi de fam . Bodnariu si i sustinem in rugaciune!!! Nu sint singuri !! Sint milioane alaturi de ei. !!
E de admirat cum aproape toata comunitatea crestina s-a mobilizat in ajutorul acestei familii si cred ca asta arata masura dragostei agape, a doragostei pentru semenul tau. Comentariile critice vizeaza chiar si acest aspect si unii numesc isterie sau reactii emotionale exagerate aceste manifestari. Nu i-am auzit insa spunand asta despre iesirile in strada dupa Colectiv.
Iar in privinta rezolvarii cazului Bodnariu, sa speram ca lucrurile vor evolua in directia dorita si ca suportul va fi pana la sfarsit.
La multi ani!
Tot ce se intampla e un test al masoneriei care conduce lumea si biserica de stat. Cu siguranta cazul va fi rezolvat in favoarea familiei iar daca nu sigur vor interveni cei din biserica secreta ( oamenii care inteleg si aplica corect biblia )
Wow, la asta nu m-am gandit!
Adica masoneria e pe mana cu barnevernet si au pus la cale totul? Sau masoneria intervine numai dupa ce se intampla cazuri din acestea?
Totusi, ma indoiesc ca biserica de stat e condusa de masonerie si intelege corect biblia.
La multi ani!