Când trebuie să suspectăm un fibrom uterin

Fibromul uterin este o tumoare benignă, depistată de obicei după vârsta de 35 de ani, deşi debutul anatomic ar putea fi plasat mult mai timpuriu. Unii ginecologi explică depistarea întârziată pe seama incidenţei crescute a hemoragiilor la femeile din grupa de vîrstă 35-50 de ani, care alarmează femeile şi le determină să se programeze pentru un control ginecologic.

Fibromul uterin este o tumoare formată din ţesuturi asemănătoare celor care alcătuiesc miometrul: ţesut conjunctiv, vase sanguine şi fibre musculare care se dezvoltă în peretele muscular uterin. Apare şi creşte mai des la femeile aflate în perioada de activitate genitală, în sarcină şi, uneori, în premenopauză.

De regulă, fibromul se poate localiza la nivelul oricărei porţiuni a uterului: corp, istm sau col. Cele mai frecvente sunt fibroamele de corp uterin (95 %) care pot modifica suprafaţa uterului dacă sunt multiple. Dar se pot întâlni, de asemenea, şi forme clinice particulare:

  •    fibromul pelvian – ocupă fundul de sac vaginal şi împing uterul de partea opusă
  •    fibromul abdominal
  •   fibromul submucos – poate să se exteriorizeze în vagin şi produce sângerări masive şi anemie.

 

Simptomatologie 

Fobromul uterin are o evoluţie asimptomatică şi poate rămâne nedepistat multă vreme, fiind de obicei descoperit absolut întâmplător, cu ocazia unui control de rutină sau din alte cauze.

  • Hemoragia – este cel mai întâlnit semn care determină femeia să facă un control ginecologic. Menstrele devin abundente, cu cheaguri şi se prelungesc anormal de mult peste perioada de 3-5 zile cât durează un ciclu mentrual obişnuit.
  • Leucoreea – apare de cele mai multe din cauza vaginitei asociate cu fibromul uterin.
  • Durerea – de obicei moderată, sub forma unei apăsări neobişnuite în zona pelviană.
  • Dismenoree –  durere menstruală localizată în zona abdominaşă inferioară.
  • Creşterea frecvenţei micţiunilor urinare (ritmul normal fiind de 0-1 pe noapte şi 4-5 pe zi).
  • Retenţie acută de urină – mai rar.
  • Mărirea abdomenului – în special în cazul fibroamelor voluminoase, indicând un stadiu avansat al bolii.
  • Anemie – cauzată de pierderile masive de sânge.

 

Investigaţii  care duc la depistarea  fibromului uterin

  • Controlul ginecologic – cel mai frecvent mijloc de depistare a bolii este controlul de rutină pe care orice femeie cu activitate sexuală ar trebui să-l efectueze anual.
  • Ecografia pelviană sau abdominală – un medic experimentat va putea sesiza apariţia unui fibrom uterin cu ocazia efectuării unei banale ecografii din diverse motive.
  • Examenul de urină – poate arăta o infecţie urinară asociată, iar inevestigaţiile ulterioare conduc către diagnosticul de fibrom uterin.

 

Tratamentul fibromului uterin

  • Tratament medicamentos – care se adresează afecţiunilor colaterale: hemoragia, infecţia urinară şi eventual anemia cauzată de pierderile masive de sânge.
  • Tratament chirurgical care vizează extirparea fibromului în cazurile în care apar hemoragii abundente, complicaţii (sau când există suspiciuni de complicaţii), creşte rapid în dimensiuni şi există pericolul de a evolua într-un cancer uterin.

 

Măsuri de prevenţie

Se recomandă efectuarea unui control ginecologic periodic şi prezentarea de urgenţă la medic atunci când ciclul menstal depăşeşte perioada normală, aveţi micţiuni urinare mai frecvente decât de obicei, sau, dimpotrivă, mai rare şi analizele sângelui indică o anemie cu cauze necunoscute.

 

Leave a Reply