Tânjim după întoarcerea la un timp în care nu exista nevoia de a afce alegeri, scutiți de tristețea pierderii inevitabile pe care o implică orice alegere, oricât de minunată.

Nu putem tânji la nesfârșit după cei pe care-i cunoaștem, căci calitățile lor sunt cartografiate și deci le lipsește misterul.

Adăpostim în noi un număr nespus de emoții contradictorii, straturi de reacții infantile, asupra cărora putem sau nu avea control.

Avem impulsul de a separa dragostea și ura, în loc să le vedem ca răspunsuri legitime la fațetele felurite ale unei persoane.

Avem nevoia copilărească de a iubi pe cineva pe de-a-ntregul bun și de a urî pe cineva pe de-a-ntregul rău, de a găsi o țintă indiscutabil aptă pentru instinctele noastre agresive sau amoroase.

Am putea eventual defini maturitatea – țelul nostru perpetuu evaziv – ca abilitatea de a da fiecaruia ceea ce merită atunci când o merită, de a separa emoțiile care trebuie să ne aparțină numai nouă de cele care trebuie imediat exprimate față de cei care le inițiază, în loc de a fi îndreptate mai târziu către nevinovați.

Tragedia iubirii e că nu reușește să depășească dimensiunile temporale.

E ceva îngrozitor în ideea că persoane pentru care azi ai sacrifica orice s-ar putea, peste câteva luni, să te facă să traversezi strada ca s-o eviți.

Plăcerea de a depinde de cineva pălește în fața fricii paralizante pe care o asemenea dependență o implică.

Deasupra fiecărei povești de dragostea planează îngrijorarea, pe cât de oribilă, pe atât de neștiută, despre cum se va termina.

Adevăratul sine este ceea ce putem alege să fim și dacă avem un semn din naștere pe frunte, sau ne scofâlcim din cauza vârstei sau dăm faliment, atunci trebuie să fim iertați pentru accidentele care au stricat ceea ce e doar suprafața.

Libertatea de a gândi este curajul de a ne întâni demonii.

Când orice decizie e dificilă, nu se ia nicio decizie.

Dragostea se poate naște la prima vedere. dar nu moare cu similară rapiditate.

Anumite lucruri sunt spuse nu pentru că vor fi auzite, ci pentru că e important să fie rostite.

A-și arăta furia imediat ce ai fost ofensat este cel mai generos lucru pe care-l poți face, pentru că-l scutește pe celălalt de vinovăție și de necesitatea de a-l convinge pe cel bosumflat să se dea jos de pe metereze.

Alain de Botton, Eseuri de îndrăgostit, editura Humanitas