Când vorbim despre noi înșine, avem în vedere, de fapt, două modele ale permanenței în timp care pot fi sumarizate în două expresii descriptive și emblematice: caracter și ținerea cuvântului dat.
Fiecare obicei format în modul acesta este achiziționat și care devine o dispoziție de durată, constituie o trăsătură de caracter, un semn distinctiv prin care o persoană este recunoscută, reidentitficată ca fiind aceeași – de caracterul nefiind altceva decât setul de trăsături distinctive.
În această privință, a ține promisiunea, așa cum am menționat mai sus, apare într-adevăr, în timp, ca o provocare, ca o negare a schimbării: chiar dacă dorința mea este să mă schimb, chiar dacă mi-aș schimba opiniile sau înclinațiile, vor rămâne ferm.
Paul Ricoeur/ Oneself as Another