“Viața nu înseamnă să te descoperi pe tine însuți, ci să te creezi pe tine însuți. E o șansă pe care ți-o dă destinul, iar tu trebuie să înveți să o folosești, fără să o risipești pe regrete sau pe așteptări inutile.” „Viața pe un peron”
“Mi-e dor de liniștea serilor fără sfârșit, când stăteam de vorbă cu stelele și nu mă simțeam singur. Mi-e dor să am timp pentru mine, să nu fiu grăbit, să nu-mi fie teamă că pierd ceva.” “Definiția fericirii”
“Începem să murim atunci când nu ne mai dorim nimic. Când ne oprim din căutări, din visat, din iubit. Atunci, chiar dacă respirăm, suntem deja morți.” „Scrisori imaginare”
“Începem să murim atunci când nu ne mai lăsăm răniți de viață. Când totul ne lasă indiferenți, când nu ne mai pasă nici de ce am pierdut, nici de ce vom pierde.” “Autoportret într-o oglindă spartă”
“Ce păcat că uităm atât de ușor că suntem trecători… Că în loc să ne bucurăm de clipa care ne e dată, ne grăbim să o risipim pe nimicuri.” „Viața pe un peron”
„Se spune că timpul vindecă totul. Nu cred. Timpul doar ne obișnuiește cu rănile, învățăm să trăim cu ele, dar asta nu înseamnă că nu mai dor.” „Scrisori imaginare”
Am învățat că poți continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poți. Am învățat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecințe. Am învățat că răbdarea necesită multă practică. Am învățat că există oameni care te iubesc, dar nu știu cum să ți-o arate. Am învățat că uneori persoana care crezi că te va lovi, când vei cădea, e una dintre puținele care te vor ajuta să te ridici. Am învățat că, oricât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță, iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată. Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc. Am învățat că, oricât de bun îți este un prieten, tot te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.” „Viața pe un peron”
“Viața mi se pare uneori un joc absurd. Ne zbatem, suferim, iubim, urâm, căutăm să înțelegem ceva, să construim ceva, să avem impresia că existăm cu un scop. Și, când toate acestea capătă sens pentru noi, vine un moment în care trebuie să plecăm. Ca și cum viața e o scenă pe care intrăm, jucăm o piesă pe care n-am înțeles-o pe deplin și ieșim fără să știm cine a scris-o și de ce. Și, cu toate acestea, suntem datori să trăim piesa asta cât mai frumos, să iubim, să iertăm și să visăm.” „Despre lucrurile care contează”:
„În fiecare om există un pustiu pe care doar iubirea poate să-l umple. Și chiar și atunci, rămâne mereu o parte neexplorată, un loc unde ne ascundem dorințele cele mai tainice și fricile cele mai mari.” „Scrisori imaginare”
