Am auzit de un milion de motive pentru care țeasta unui individ poate deveni instant drumul cel mai scurt al unui glonte către atingerea potențialului său maxim (pentru care a îndurat zile întregi de optimizare și șlefuire personală, fiindcă da, stimați cititori, până și obiectele neînsuflețite tind către împlinirea menirii vieții lor), însă niciodată nu mi-ar fi trecut prin minte că  distinsul și pedantul domn Kant, filosof german iluminat deja de 2 secole, ar fi putut deveni unul din ele, nici dacă m-ai fi scuturat zdravăn de să-mi pice în gură toate ideile răscoapte.

Este mult dincolo de înțelegerea mea ce rațiune practică l-ar fi putut împinge pe tânărul rus care aștepta la coadă la bere (nemțească?) să recurgă la argumente de tip atac la persoană vorbind despre “Critica rațiunii pure”, când orice filosof știe că acestea nu sunt  argumente valide. Nu contează că atacul s-a făcut cu un pistol cu aer, tot argument de tip atac la persoană se numește și trebuie taxat ca atare. Tocmai de aceea nu pricep de ce omul riscă să stea zece ani la închisoare, câtă vreme nu există încă o lege formulată împotriva  proastelor argumentări filosofice.

Ce mi se pare de neiertat  nu este faptul că a folosit argumente inadecvate,  ci că a ignorat complet spiritul moralist kantian, care spune clar: “Acționează doar conform acelei maxime prin care să poţi vrea totodată ca ea să devină o lege universală.”  (Întemeierea metafizicii moravurilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

Saaaaau….stați puțin, poate că tocmai asta voia individul și celălalt nu era de acord.

“Vezi că  dacă nu ești de acord cu mine, îți aerisesc creierii de urgență. E clar că ai capul îmbâcsit de idei și interpretări aiurea!” 

    o fi zis filosoful nostru prevenitor, trecând  ușor mâna peste șold, acolo unde orice filosboy știe că se ține                 argumentul ultim, capabil să câștige orice dispută dintr-un singur foc. 

“Nu poți să faci asta fiindcă aerisirea la cap va deveni lege universală, și  când toată lumea va avea goluri de aer în creier precum ai tu, să vezi atunci turbulențe și aterizări forțate în filosofii de două parale.”

i-o fi răspuns calm și sigur pe el oponentul său, lucru ce îl va fi înfuriat la culme pe primul.

  Așa s-ar explica de ce tânărul nostru a fost nevoit să scoată din teacă argumentul final cu care i-a închis gura oponentului său. Are sens totul acum, nu?

 Morala – nekantiană – ar fi ca pe viitor toți căutătorii de adevăr să dețină permis de argument final, iar acesta  să fie folosit în cadru organizat, cu martori și de o parte si de alta, ca la orice duel verbal normal. 

 foto: welearntoday.com