Umărul posttraumatic (2)

Programul schemă de recuperare a sechelei posttraumatice a umărului cuprinde cinci faze:

 

Faza I

În prima perioadă după un traumatism, recuperarea umărului trebuie să evite solicitarea lui, accentul punându-se pe membrul superior în totalitate, pe coloana cervicală și torace. În funcție de tipul imobilizării se pot deosebi două situații:

1. Imobilizare cu cotul lipit de corp cu feși gipsate, benzi adezive sau feși simple, în general ușor de aplicat și bine suportată de pacient, are drept scop prezervarea funcției centurii scapulare.  Imobilizarea nu trebuie să depășească 20-3- zile, după care se va începe recuperarea imediat. Pe durata imobilizării se pot introduce perne sub braț și între antebraț și torace, pentru a se crea un grad de abducție și rotație externă care să evite retracția infero-anterioară a capsulei.

2. Imobilizarea cu brațul în abducție, în aparataj toracobrahial.Este în general neplăcută, dar are avantajul că oferă posibilitatea de a regla abducția și antepulsia după nevoia leziunii tratate. Se aplică pe durate mari, peste 30 zile.

3. Imobilizarea în eșarfă, de la început sau după câteva zile.

 

Faza a II-a

Imobilizarea nu se suspendă complet, se mai poate menține noaptea sau chiar în timpul zilei după efectuarea tratamentului. Metodele de bază folosite în această fază sunt:

1. Masajul – precedat de o aplicație caldă sau de gheață, atunci când există hiperalgie sau inflamație acută. Se efectuează pe umăr, braț, antebraț  și uneori chiar mână. Scopul masajului este reducerea durerii și a contracrurilor musculare, ameliorarea circulației și pregătirea mușschilor pentru kinetoterapie.

2. Rearmonizarea mecanică a umărului. Traumatismele umărului pot să determine o instabilitate superioară cu tendință la subluxație superioară sau instabilitate inferioară cu tendință la subluxație inferioară. Rearmonizarea mecanică articulară înseamnă deci corectarea sau prevenirea dezaxării capului humeral, obiectiv care se realizează prin diverse posturi, prin mobilizări pasive cu tracțiuni sau prin exerciții active.

 

Faza a III-a

Leziunea începe să fie solicitată prin mobilizările care nu se puteau executa în fazele anterioare. Mișcările sunt reglate în funcție de durerea provocată.

 

Faza a IV-a

Este faza recuperării funcționale a umărului prin kinetoterapie. Obiectivele sunt refacerea întregii amplitudini a brațului și de a recâștiga suplețea și forța musculară. Se execută manevre de întindere capsuloligamentare, decoaptarea glenohumerală, tracțiunea în afară a capului humeral, exerciții de facilitare proprioceptivă, de rezistență și de coordonare.

 

Faza a V-a

 Este faza de recâștigare a profesionalismului pentru cei care lucrează în efort intens sau au nevoie de o înaltă abilitate, de exemplu sportivii și instrumentaliștii, desenatorii etc. Pentru restul pacienților, rezultatele fazei a IV-a sunt suficiente, atât din punct de vedere funcțional, cât și al capacității de muncă. Deși ar fi necesară, uneori faza a V-a nu se poate realiza datorită lezării umărului care a lăcat o sechelă indelebilă sau există o anumită contraindicație de a se continua o recuperare intensivă (cardiaci, vârstnici etc.).

Leave a Reply