Nu există jurnal intim al vreunui adolescent care să nu abordeze tema morții în dimensiunea sa cea mai generală: efemeritatea ființei umane sau, într-o manieră mai intimă: moartea posibilă a celor apropiați sau, în sfârșit, într-un mod mai personal: propria sa moarte…Fie că face obiectul unor reflecții cu aspect metafizic sau constituie un subiect derizoriu, mergând până la a deveni ridicol, fie că este așteptată ca o eliberare sau respinsă ca o inevitabilă amenințare, fie că este proiectată asupra altcuiva prin intermediul unor fantezii ucigașe mai mult sau mai puțin invadatoare (acei alții care te împiedică să trăiești adevărata viață etc.), această moarte este o imagine inevitabilă, dacă nu chiar emblematică a adolescenței.
Daniel Marcelli – psihiatru și profesor de psihiatrie infantilă și a adolescenței
Like this:
Like Loading...
Related
