Comunitatea online care te scoate din casă

long-distanceComunicarea online este deja de domeniul normalității și, cum internetul e din ce în ce mai accesibil chiar și în colțurile cele mai îndepărtate ale lumii, inclusiv în tările subdezvoltate, a devenit modalitatea preferată de socializare, în detrimentul formării și dezvoltării relațiilor sociale în offline. Pe de o parte, această situație are foarte multe avantaje, dintre care aș aminti: comunicarea instant cu persoane de la capătul celălalt al lumii, prieteniile se leagă mult mai ușor prin intermediul rețelelor de socializare (facebook, twitter, linkedin, messenger etc.), dezvoltarea unor adevărate comunități online după modelul celor offline, faptul că-ți poți face prieteni din alte părți ale lumii, fără ca să fie nevoie să mergi personal acolo sau să studiezi online la diverse universități acreditate din întreaga lume.

Mai mult, am citit nenumărate povești de dragoste care au început în spațiul virtual și chiar am vizionat o conferință TED a unei cercetătoare care vorbea despre șansele reale de a-ți găsi pertenerul sau partenera mult visată cu ajutorul comunităților online. Acest lucru a schimbat total modul în care se raportează oamenii la instituția căsătoriei, iar vorba din bătrâni paște iarba pe care-o cunoști și-a pierdut aplicabilitatea pe care o avea odinioară. Cuplurile se formează acum mai ales după studierea profilului online, care, trebuie să recunoaștem, uneori dă mai multe indicii despre o persoană decât simpla ei prezență în offline. Impresia pe care o lași online poate surclasa chiar prima impresie din offline. Nu de puține ori am auzit comentarii  ale oamenilor care-și schimbaseră impresia despre persoane cunoscute în lumea reală, după ce le vizionaseră profilul și CV-ul expus pe diverse rețele de socializare. 

La începutul secolului, am fost o prezență activă pe diverse forumuri, mai ales pe cele cu teme literare, culinare și spiritualeDin experiența de atunci, pot mărturisi că o comunitate online are beneficii care scapă chiar comunităților offline. În primul rând, comunicarea fiind scrisă, neînțelegerile și interpretările greșite sunt reduse mult, comparativ cu mediul offline unde, știe oricine, verba volant. În online, te poți întoarce la mesajul anterior să-l citești încă o dată, în caz că cineva nu mai recunoaște că a spus ceva sau îți reproșează că l-ai înțeles greșit.  Aș spune chiar că oamenii sunt mai consecvenți online, dat fiind că se poate vedea ce au afirmat sau promis cu o zi,  sau mai multe, înainte. 

Dar, pe de altă parte, comunicarea online este lipsită de limbajul non-verbal care contribuie destul de mult la înțelegerea semnificației unei afirmații. Desigur că emoticoanele introduse în online pentru exprimarea emoțiilor și camerele video atașate computerelor sau tabletelor au redus cumva din acest neajuns, însă ele nu pot atinge (încă) nivelul limbajului non-verbal din offline. Nu e exclus, totuși, ca lucrurile să evolueze în viitor într-un mod surprinzător. În comunitatea științifică se vorbește tot mai mult despre  inteligența artificială și de posibilitatea ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să se poată construi un robot care să depășească inteligența omului și chiar să fie capabil de exprimarea unor sentimente. 

Totuși, în ciuda beneficiilor evidente aduse de tehnologia care înlesnește formarea comunităților online, există un mare neajuns pe care-l favorizează folosirea în exces a formelor de comunicare online și a internetului, în general, anume dependența de internet. Fenomenul este în atenția specialiștilor care urmăresc studierea anomaliilor create de această dependență. Cercetările recent publicate  de Gunter Schumann, directorul Institutului de Psihiatrie de la King’s College, Londra, au scos în evidență faptul că dependența de internet duce la anomalii ale materiei albe a creierului, anomalii care afectează grav modul de transmitere a emoțiilor, controlul asupra impulsurilor și capacitatea de a lua decizii. Este o consecință serioasă și care ar trebui să tragă un semnal de alarmă tuturor celor care folosesc internetul în exces. 

 

That’s not the beginning of the end

That’s the return to yourself
The return to innocence
Love – Devotion
Feeling – Emotion 
Love – Devotion
Feeling – Emotion …..

 

Cafeaua noastră cea de toate diminetile

coffee-cup-fashion-girl-mug-vi sunt o mare cafegioaică am recunoscut deja pe acest site, iar viciul mărturisit trebuie întreținut. Nu de alta, dar puțină consecvență (hai, ceva mai multă!) dă bine și în CV. Una e să te prezinți ca un om care-și duce viciul până la capăt și alta ca unul care se lasă de el la primul obstacol. Cine e credincios în cele mici, va fi și în cele mari, zice o vorbă, așa că vreau să se știe că se poate pune bază pe mine. Dacă am înghițit o chestie, apăi mă țin de ea.

Prima cafea am băut-o în zorii adolescenței, când un băiat drăguț mi-a dat întâlnire. Era timid și s-a fâsticit de tot când l-am luat tare:

– Ok, dar unde vom merge?

 Mi-a spus, cred, primul lucru care i-a venit în minte:

– Păiii…la o cafea?!

Ca să fiu sinceră, mai gustasem pe furiș din cafeaua lui tata pe care i-o preparam când avea de lucru mai mult, dar nu îndrăznisem să gândesc că ar fi o licoare potrivită fetelor abia intrate în adolescență. Așa că invitația puștiului mi-a gâdilat orgoliul. Aha, carevasăzică, eram destul de mare pentru o invitație la cafea. Bine de știut! …Pe lângă asta, aveam și eu propriile emoții, iar băutul cafelei mi se părea cel mai safe, nu trebuia să fiu superîncordată să nu-mi cadă firimituri pe jos, de exemplu, cum se putea întâmpla la o prăjitură. Ceea ce nu luasem în calcul, însă, era efectul cafelei aupra dispoziției mele. De unde venisem la întâlnire hotărâtă să vorbesc puțin și să fac pe misterioasa, nici nu ajunsesem la jumătatea ceștii, că mi se și dezlegase limba, de ziceai că am logoree. Pe de altă parte, și el era total schimbat, părea mai plin de energie și parcă-i sporise atenția la tot ce-i îndrugam eu. Una peste alta, a fost o întâlnire reușită și am decis amândoi că am vrea să ne mai vedem. De atunci, cafeaua a rămas adânc imprimată în memoria mea ca unul dintre ingredientele principale ale unei relații. Nu-i de mirare că nu vreau să renunț la ea, nu?

 Mai târziu, când m-am angajat, am avut norocul de a nimeri într-un colectiv super, format 80% din mari băutori de cafea. Când zic mari, mă refer la peste 3 cafele/tură. Prepararea ei dimineața era un adevărat ritual, veneam fiecare pe rând cu un sfert de oră mai devreme ca să punem expresorul de cafea la lucru, astfel că până sosea toată gașca, mireasma intensă, inconfundabilă a cafelei proaspăt râșnite – dap, eram dotate și cu o râșniță profi – învăluia toată secția, cu sala de așteptare cu tot. Abia după ce toată lumea semna condica, se începea distribuirea licorii magice în cănuțe sau ceșcuțe de diferite mărimi, după preferințele fiecăruia. După ce ne adunam în vestiarul încăpător, timp de o oră, până la primele programări, o sorbeam și discutam pe îndelete, mililitru cu mililitru. Obiceiul de a face blitzul, cum îi ziceam noi, era strâns legat de băutul cafelei. Ne spuneam noutățile, ne lăudam cu achizițiile recente, bârfeam vecinii sau vedetele și puneam țara la cale mult mai bine decât orice guvern de până atunci. Uneori, discuțiile deveneau atât de amuzante, că râsul nostru se auzea până hăăăăăt, tocmai la recepție, și nu era chiar aproape de secția noastră.

Dar cea mai tare poveste adevărată ever  am auzit-o într-o dimineață de la o colegă care venise puțin întoarsă pe dos fiindcă i se întâmplace ceva grav cu o seară în urmă. Cică se întorcea acasă pe la miezul nopții cu autobuzul. A coborât și a început să meargă rapid spre blocul unde locuia. În urma ei, a auzit pași apăsați ca și cum era urmărită. S-a uitat și a văzut doi bărbați, care păreau că se grăbeau s-o ajungă. Ea a început să meargă mai rapid, la fel și cei din urma ei. La un moment dat, a început să fugă, iar din urmă se auzeau pași ca și cum fugeau și umăritorii.  

– Fetelor, spune ea, am simțit că mor pe loc acolo de frică, mă gândeam cu groază că aveam ciorapii rupți pe sub cizme, iar dacă mă prind ăia și mă violează, o să mă fac de tot râsul.                

  Caffeine_coffee_coffee_beans_cAm izbucnit toate într-un râs necontrolat, mai-mai să vărsăm cafelele pe halatele proapăt spălate. Colega se uita la noi intrigată că nu o compătimim sau alte cele, nerealizând hazul involuntar, desigur, al poveștii. A rămas de pomină printre noi replica ei, deci tragedie mare ar fi fost să n-o prindă un posibil violator cu ciorapul rupt, că alte chestii ce i se puteau întâmpla erau, se subînțelegea, mai ușor suportabile. Sigur că ulterior a realizat și ea comicul situației și a făcut haz de necaz alături de noi.

 Hazul nostru se pare că a fost molipsitor și pentru cele trei colege cu cerul gurii neîntinat de licoarea neagră. Ne-au tot întrebat de ce râdem așa cu poftă, iar cum noi nu le-am spus decât că e secretul clubului cafegioaicelor, ne-am pomenit a doua zi că vin cu o pungă de cafea și o pun lângă expresorul profesional făcut cadou  de șefa noastră ca să ne aducem aminte că pe ea nu e cazul  s-o bârfim. Inutil, șefa,  îi răspunsesem noi, nu ne închizi gura cu un singur expresor.

Cum șefa era isteață și mare băutoare de cafea – deși destul de comodă încât să nu se scoale așa devreme și să vină s-o bea cu noi dis-de-dimineață – s-a prins repede cum stă treaba cu magazinele online, așa că de Crăciun ne-am trezit cu prime sub formă de cadouri. Când au sosit pachetele în holul secției, am crezut inițial că au greșit adresa și căutau vreun depozit ceva, dar nope, toate cele treizeci de cutii sigilate și frumos ambalate erau pentru noi. Eh, altă viață! 

 

Victor Ponta a mintit in direct la B1

Victor Ponta a mințit cu nerușinare atunci când a spus că există o sentință irevocabilă și definitivă în privința PLAGIATULUI  lucrării sale de doctorat. Însă, instanța nu a dat niciodată un asemenea verdict, pentru simplul motiv că nu poate judeca așa ceva. Universitatea București a confirmat plagiatul, din câte știu.  

Adevărul despre cum stau lucrurile este spus aici.

Cum ar putea cineva să voteze un om care fură și minte în halul acesta? 

Cum stă treaba cu viata online

Internetul ne-a schimbat irevocabil modul de a comunica și chiar de a trăi, asta se vede cu ochiul liber, nu avem nevoie de statistici care să ne spună cum stau lucrurile. Eu am prins viața de dinaintea internetului și pot să spun că e diferență ca de la o planetă la alta. Pur și simplu, lumea de dinainte de internet îmi pare acum trăită ca în altă …paradigmă.

Dar discuția despre internet este intrinsec legată de suportul fizic necesar, computere, laptopuri, tablete și alte dispozitive cu care te poți conecta la el. Și viteza cu care au evoluat acestea e uimitoare. La început, prin anii 90, am avut un computer cu un procesor Pentium din prima generație de la Intel Corporation,  mare și cu o carcasă în spate ca a unui televizor. Înainte de cumpărarea lui, cum nu mai folosisem niciodată așa ceva, m-am înscris la un curs de folosire a calculatorului de vreo șase săptămâni. Nu voiam ca Pentintel al meu, cum îl botezasem, să simtă că-l manevrează o total neștiutoare, așa că m-am pregătit pentru prima întâlnire cu el. Cinci săptămâni din cele șase am învățat cum să scriu comenzi în MS-DOS și Norton Commander și alte prostii de limbaj de programare. Mi-am bătut capul rău de tot cu ele, nu prea le pricepeam, mi-am cumpărat chiar și ceva cărți groase despre limbaje de programare și MS-DOS, mi-am bătut capul și cu alea, ca să aflu în ultima săptămână că toate calculatoarele folosesc acum interfața Windows, foarte ușor de manevrat, iar tot ce-am învățat până atunci nu-mi folosea la nimic. Și acum îl ocolesc pe instructorul care m-a chinuit inutil 5 săptămâni cu MS-DOS-ul lui, când eu îi spusesem clar că vreau numai să învăț să mă descurc la calculatorul personal, nu vreau să devin programator. 

După ce am cumpărat calculatorul, am făcut abonament la internet. Exista o singură firmă de telefonie în oraș pe vremea aceea, așa că n-am avut de ales. Au venit acasă să-mi configureze conexiunea dial up – nu existau routere wireless atunci – și, înainte de a pleca, l-am întrebat pe tipul de la companie cât pot să stau pe net, eu referindu-mă, bineînțeles, la limita abonamentului făcut. Mi-a spus că pot să stau cât vreau de mult și să vizitez orice site întâlnit, nu e o problemă, fiindcă mi-a pus și antivirus. Buuuuun. Am dat eu de niște situri cu colinde de Crăciun și mi-a făcut o plăcere enormă să le ascult pe internet, deși eram în august. O lună de zile am navigat din site în site, dar, cum nu știam ce anume vreau și nici oferta nu era așa bogată ca acum, în majoritatea timpului am ascultat colinde. Îmi plăceau, ce vreți?!

Când a sosit prima factură, să leșin. Aveam de plată mai mult de un salariu mediu pe lună. Au greșit ăștia, mi-am zis, așa că m-am dus cu factura peste ei, c-o falcă în cer și una în pământ, cum că eu am abonament și n-ar trebui să plătesc decât abonamentul. Greșit, aveam să aflu, abonamentul acoperea foarte puțin, mi-a spus tipul de acolo rînjind, restul timpului plăteam cu nu mai știu ce tarif pe minut. Și aveam minute în plus, slavă Domnului, doar ascultasem online ore întregi  Rudolph The Red Nosed Reindeer, cam cum fac așa când îmi pică pe câte-o melodie. Dacă individul de la ei îmi spusese că pot să stau cât vreau pe net cu abonamentul lor, eu stătusem. Abonamentul pe autobuz acoperea toate liniile indiferent de câte ori îl foloseam, așa că nu mi se părea anormal ca și abonamentul la net să acopere tot ce accesam într-o lună. Am plătit în rate câteva luni factura aia, iar când în oraș a apărut o firmă de telefonie concurentă, am renunțat imediat la ei și le-am spus și motivul. Ca să știe că poți păcăli clientul o dată, dar îl pierzi definitiv pe urmă.

În fine, de atunci am schimbat câteva computere și laptopuri, iar internetul a devenit pentru mine o necesitate mai acută decât cafeaua de dimineață. Uneori, chiar o înlocuiește cu succes, deși invers încă nu s-a întâmplat. Pot să spun apăsat că există o diferență enormă între viața mea înainte de internet și cea de după. 

Să te scoli tu dimineața să să n-ai de verificat mailuri, statuturi, comentarii, fotografii, videoclipuri, muzica  și noutățile din lumea întreagă, din orice domeniu vrei, începând de la politic și sfârșind cu cele din neuroscience – pare un scenariu desprins din filmul acela, Planeta Maimutelor. Și, pe bune, că pe planeta aia mi se pare că am și trăit până acum. Nu știu dacă toată lumea simte așa, însă eu sunt o fire atât de curioasă și doritoare să aflu tot ce e nou despre orice, încât apariția internetului, sursă excelentă de informații, cărți și cursuri online, a însemnat pentru mine ceea ce va fi fost mana cerească pentru israeliții târându-și picioarele flămânzi prin deșert, conduși fiind de Moise spre țara promisă. Pe scurt: salvarea de la moarte prin inaniție informațională. 

Înainte de internet, sursele de informare erau destul de limitate și trebuia să alergi (la propriu) după ele. Și nu numai după surse informaționale, ci și după cumpărături. Nu puteai să alegi pe îndelete ceea ce voiai, comparând prețul și calitatea produselor expuse la alte magazine, fiindcă nu aveai timpul necesar să alergi de colo-colo. Și poate nici cheful. Așa că trebuia să te mulțumești cu ceea ce găseai în primul sau al doilea supermarket. Nu mai spun că nici vorbă să poți cumpăra o geantă de la Paris, altfel decât ducându-te efectiv acolo. Internetul, însă, a schimbat radical modul de a face cumpărături, facilitând apariția  magazinului online. Nu numai că poți face cumpărături fără să te mai deplasezi din casă, dar îți dă și posibilitatea de a alege produsele cu cel mai bun raport preț/calitate posibil, comparând ofertele diverselor magazine online. 

Alte beneficii aduse de internet ar fi cele legate de socializare. Ca o extravertită sadea, simt adesea nevoia de a avea oameni în preajmă, de a iniția contacte noi, de a lega prietenii, de a cunoaște lume, și aici tot internetul a fost cel care a deschis o ușă largă pentru așa ceva. E adevărat că poți întâlni persoane în offline, dar să fim serioși, ce șanse sunt să intri cu cineva în vorbă pe stradă așa tam-nesam și să nu te considere puțin țicnit? Ei bine, lucrul acesta nu se întâmplă deobicei pe net, fiindcă aici sunt zeci de mii de forumuri, bloguri și rețele sociale unde cei doritori să fie contactați lasă deschisă posibilitatea aceasta în diverse moduri.  Nu mai zic că atunci când vezi pe cineva prima dată în offline, nu știi nimic despre el/ea decât ce ți se înfățisează în fața ochilor. O primă impresie bazată numai pe cum arată în ziua aceea și care de cele mai multe ori se dovedește a fi greșită. Altfel stau lucrurile pe net, unde oamenii pot trece anumite informații despre ei sau poți deduce tu din like-urile sau fotografiile lor. Sau le poți citi blogul. Dacă ești alergic la părul de pisică, de exemplu, și vezi multe poze cu pisici pe pagina drăguței cu care vrei să intri în vorbă, te gândești de două ori înainte de a o face. 

 

Recomandarea zilei – 7 noiembrie 2014

Recomand cu mare căldură citirea cu atenție a articolului Concluziile unui observator acreditat la alegeri, de Robin Molnar,  unde veți găsi nu numai concluzii cu privire la modul cum s-a votat în primul tur în diverse secții, ci și sfaturi extrem de utile alegătorilor. Mărturisesc că nu am avut habar de lucrurile arătate în articol, și, deși am votat în primul tur, nu știu nici măcar dacă buletinul de vot avea ștampila pe verso, fiindcă nu mi-am închipuit că pot fi asemenea nereguli în modul de votare.