Ce anume face ca o fată să-și dorească să fie băiat? Ce anume face ca o persoană să mintă, înșele, fure pe cei din jur, inclusiv pe cei a căror iubire a dorește și luptă să o aibă? Acestea sunt întrebările care se impun după vizionarea filmului “Băieții nu plâng niciodată” și a documentarului “Teena Brandon Story”.
Pentru cei care n-au văzut filmul, povestea pe scurt este asta: o fată pe nume Teena Brandon, nemulțumită de condiția sa pesemne, alege să fie băiat. Pentru aceasta tot ce face este să se tundă băiețește și să se îmbrace ca un băiat. Nu inițiază un tratament cu hormoni masculini, nici nu se înscrie pentru o operație de schimbare de sex. Pretinzând că este băiat, Teena folosește numele Brandon pe post de prenume și începe să se întâlnească cu diverse adolescente. Datorită unor încurcături legale în urma furtului unei mașini, consumului de droguri, pleacă din Lincoln, orașul natal, și ajunge în Falls City unde se împrietenește cu câțiva băieți, printre care și viitorii ei ucigași. Are o relație cu Lana, prietena unuia dintre băieți, iar când aceștia descoperă – după ce ajunge iar la închisoare pentru furt și cecuri false – că este fată, o răpesc, o violează și după ce ea face plângere, o omoară împreună cu gazda ei.
Filmul “Băieții nu plâng niciodată” este inspirat din povestea reală a Teenei Brandon, deși nu respectă întru totul adevărul. În realitate au fost trei victime, nu două, iar prietena Lana nu a continuat să se întâlnească cu ea după ce a fost demascată de cei doi delincvenți, așa cum arată filmul. Iar personalitatea Teenei este mult mai dezechilibrată, aproape de borderline în relatările rudelor și cunoscuților, decât este portretizată în film, evident cu scopul de a manipula opinia publică și de a face din Teena o victimă a discriminării de gen.
Se trece cu vederea faptul că minciunile și înșelătoria, nelipsite în relațiile ei, ar fi contribuit cu ceva la omorârea ei. Aceasta nu înseamnă că ele ar justifica o crimă, nu, nicidecum, însă a bate moneda numai pe faptul că Teena era diferită și de aceea a fost omorâtă, nu respectă adevărul dedus din fapte. Teena a înșelat-o și mințit-o până și pe Lana, ultima ei prietenă, cea la care se presupune că ținea foarte mult și cu care era în relație erotică.
Nici Lana, nici mama ei nu sunt de condamnat că nu voiau o relație bazată pe minciună. Lana s-a îndrăgostit de băiatul Brandon, al cărui caracter a impresionat-o, însă dovedirea faptului că o mințise clătina chiar temelia dragostei ei: caracterul lui Brandon lăsa de dorit, sinceritatea era absentă și în acest caz punea sub semnul întrebării și sinceritatea sentimentelor lui.
Pe de altă parte, relatările documentare arată că Lana nu voia în realitate să fie percepută ca lesbiană, așa cum s-ar fi întâmplat dacă relația cu Teena continua. Iar denunțarea locului unde de afla Teena în noaptea crimei de către mama Lanei, a fost făcută ca urmare a faptului că propria ei fiică era în pericol. John Lotte și Tom Nissen erau cunoscuți pentru istoricul lor violent și apariția celor doi la casa Lanei, furioși și cu pistoale în mână, nu era de natură a risca o acoperire a Teenei cu prețul vieții Lanei.
Ce mă miră pe mine foarte mult este faptul că se insistă în film, pe wikipedia și pe alte situri pe numele de Brandon Teena – de băiat – și nu invers, deși e clar că Brandon era de fapt și de drept, fată. Că ea susținea că este altceva, asta nu înseamnă că trebuie luată în serios, atâta vreme cât nu exista niciun demers legal de schimbare a numelui sau a genului. După logica acestor manipulatori de imagine, dacă o persoană susține că este altceva, oricine, poate Napoleon sau țarul Rusiei, trebuie crezută și tratată ca atare, indiferent cât de aberantă este pretenția. Fătuca aceasta nefericită nu era acordată la realitate, ea trăia într-o lume imaginară în care era ceea ce nu era în realitate. Altfel ar fi stat lucrurile dacă ar fi spus celor cu care relaționa că DOREȘTE să fie băiat. Ar ieși un haos total dacă toți am pretinde că suntem ceea nu suntem și personal cred că Teena însăși ar fi reacționat violent dacă ar fi fost mințită și înșelată în halul în care ea proceda cu alții.
“Când te bagi în troacă, te mănâncă porcii” – este o vorbă românească. Prietenia cu delincvenții, minciunile, furturile și falsurile i-au adus moartea, ei și gazdelor sale. Nu neapărat faptul că își dorea alt gen, ci felul cum a procedat, sfidând legile și regulile care guvernează societatea, i-a pricinuit sfârșitul tragic. Dacă se face din ea o victimă a urii pentru transsexuali, înseamnă că există un grup influent care nu judecă logic și nu e interesat de adevăratele motive, ci urmărește să se folosească de o moarte stupidă pentru a manipula opinia publică.
Filmul “Băieții nu plâng niciodată” poate fi urmărit online pe diverse situri de filme. Vizionare plăcută și vă aștept cu impresii calde!
Interesanta recenzie, cred ca o sa caut filmul si am sa ma uit la el. In afara de articol, oare noi barbatii nu suntem oameni? Cum sa nu plangem…
Un film inspirat din viata reala foarte impresionant.
Desigur, si baietii plang, titlul filmului mi se pare neinspirat. Exprima o prejudecata care ar trebui daramata, nu intarita. Vizionare placuta!