În “Phaidon sau Despre Suflet” de Platon necesitatea demonstrării nemuririi sufletului se impunea în contextul morții iminente a lui Socrate, pe de o parte pentru a ușura mâhnirea pe care discipolii săi o simțeau gândindu-se că-i va părăsi, pe de alta pentru a le lăsa moștenire argumentele găsite în favoarea nemuririi sufletului. Moartea este…
Punctul de plecare al lucrării lui Evans este un eseu al lui Kripke în care atacă teoria descriptivă a numelor și face o contra-propunere. Evans menționează că nu Kripke a prezentat ideile sale drept o teorie, ci el este acela care-i atribuie o teorie cauzală a numelor, pe care o reformulează astfel: “Un vorbitor care…
“Viața este voință de putere.” “Dorința amplifică ceea ce vrei să ai; ea crește chiar atunci când nu e satisfăcută – cele mai mari idei sunt cele care au creat dorința cea mai violentă și mai îndelungată. Noi atribuim întotdeauna cu atât mai multă valoare lucrurilor cu cât le dorim mai intens: dacă…
Nu de puține ori în viață facem instinctiv unele lucruri despre care credem că exprimă felul nostru unic de a gândi și acționa, fără să știm însă cum să le numim, până când într-o zi aflăm cu totul întâmplător nu numai că le știa toată lumea, dar că se și numesc într-un fel. Momentul în…
Situat între Heraclit din Efes – faţă de care se raportează antagonic – şi Empedocles, care i-a fost discipol, Parmenides ocupă un loc special printre filosofii presocratici, fiind primul filosof care-şi pune problema diferenţei dintre cunoaşterea senzorială şi cunoaşterea pe calea gândirii. (1) Datele biografice cunoscute ale filosofului eleat sunt destul de sumare, dar suficiente…